Legătura dintre mâncare și emoții. Interviu cu psihologul Ilinca Vasile

-


Legătura dintre mâncare și emoții este atât de puternică, încât conștientizarea ei și acțiunea în acest sens ar ajuta la succesul demersului de remodelare corporală și, implicit, la adoptarea unui stil de viață sănătos. Într-un interviu pentru Jurnalistii.ro, psihologul Ilinca Vasile a explicat strânsa legătură dintre mâncare și emoții și de ce este important să ne aplecăm asupra psihicului cu ajutorul unui psihoterapeut atunci când ne propunem să slăbim sănătos.

Ilinca Vasile, psiholog

Jurnalistii.ro: Ilinca, te-am cunoscut în calitate de instructor de fitness, iar acum ești și psihoterapeut. Cum se împacă cele două domenii și de ce ai ales psihologia?

Ilinca Vasile: Am început pregătirea în cele două domenii în aproximativ aceeași perioadă. Studentă fiind la Facultatea de Psihologie, am frecventat în paralel cursurile Federației Române Sportul Pentru Toți, ce aveau ca finalitate dobândirea competențelor necesare ca instructor sportiv. Am practicat cele două profesii concomitent încă de la început și m-a ajutat mult faptul că se completau reciproc. Mai mult decât atât, ele îmi satisfac două nevoi majore ale mele: cea de mișcare și cea de cunoaștere, iar asta îmi aduce un sentiment profund de împlinire atunci când le practic. Psihologia, ca marea majoritate a celor care optează pentru acest domeniu, am ales-o ca urmare a unei nevoi de cunoaștere a mea, în primul rând, și a psihicului uman, în general. A fost la momentul respectiv și este și în prezent un domeniu aproape de interiorul meu.

Slăbitul este un proces extrem de complex, dovadă fiind faptul că prea puține persoane reușesc fără un ajutor de specialitate. Se știe că slăbitul nu ține neaparat de voință, ci de un background emoțional despre care se vorbește tot mai mult. Despre ce este vorba?

Da, așa este. Unul din lucrurile care îngreunează extrem de mult sau chiar împiedică procesul de slăbire este autoetichetarea cu ”lipsa de voință”. Și asta pentru că situațiile în care chiar este vorba despre așa ceva sunt destul de puține, iar când ne uităm la procesul de slăbire prin ochelarii ”lipsei de voință”, riscul de a abandona chiar înainte a începe este mare. Dacă ne orientăm spre profunzime, de cele mai multe ori este vorba despre: convingerile, valorile, principiile, contextul și istoricul de viață al persoanei. Este vorba despre bagajul cu care persoana a plecat în viață, despre educația primită vizavi de hrană și despre raportarea la sine și la lume. Pierderea în greutate este un proces, pe cât de simplu pare la suprafață, pe atât de complex și profund când ne uităm în adâncime. Eu îi încurajez pe cei care sunt pe drumul remodelării corporale să se uite și la aceste aspecte. Vor ajunge la finalul călătoriei cu mult mai multe informații de folos, iar șansele de menținere vor fi mult mai mari.

Cum se explică legătura atât de puternică dintre mâncare și emoții?

Hrana, la bază, este un instrument de supraviețuire. De-a lungul timpului, însă, mâncarea a fost folosită și ca modalitate de celebrare a diverselor evenimente, ca mecanism ce provoacă plăcere și chiar ca instrument de recompensă. Acest lucru a fost și este posibil deoarece, atunci când mâncăm, corpul nostru se schimbă la nivel chimic și se activează diverși centri ai creierului. Aici apare, de obicei, confuzia. Dacă am folosit hrana frecvent în momente de distres, de perturbări emoționale, de tensiuni interne, este foarte probabil ca psihicul să perceapă acum anumite alimente ca soluție pentru aceste stări. Și, instinctiv, să ne ducem către mâncare atunci când nu suntem bine emoțional. Hrana mai este folosită și ca mecansim de prelungire a unei stări de bine.

Hrana mai este folosită și ca mecansim de prelungire a unei stări de bine.

Orice trăire are un început și un sfârșit. Atunci când nu suntem dispuși să lăsăm emoțiile să curgă natural, chiar și pe cele bune, putem încerca să păcălim psihicul cu anumite alimente și astfel să avem iluzia că acea stare de bine durează și mai mult. Un alt rol pe care îl atribuim frecvent mâncării este de câștigare a libertății. Pentru că este o zonă de control mare: noi decidem ce, când, cât, unde mâncăm – asta ne poate amăgi că suntem liberi. Însă noi omitem să vedem ce facem cu această libertate: să facem alegeri sănătoase pentru noi sau, din contră, să ne autoagresăm, autosabotăm. Exemplele de mai sus sunt doar câteva din felurile în care mâncarea este legată de emoții și lumea noastră interioară. Tot ceea ce noi facem comportamental are un impact la nivel intern și invers, de aceea și legătura atât de puternică dintre mâncare și emoții.

Un alt rol pe care frecvent îl atribuim mâncării este de câștigare a libertății. Pentru că este o zonă de control mare: noi decidem ce, când, cât, unde mâncăm, asta ne poate amăgi că suntem liberi.

Cum decurge discuția dintre un psihoterapeut și o persoană supraponderală?

Discuția decurge ca orice altă discuție din cabinet. În faza inițială, se face o anamneză în care se conturează un tablou cât mai complet al istoricului și contextului actual de viață al persoanei. Apoi discuția se axează pe motivul/motivele pentru care persoana a decis să discute cu un psihoterapeut și stabilim obiectivul/obiectivele ședințelor. Atunci când este vorba de greutatea corporală, putem urmări mai mulți parametri: care este relația persoanei cu propriul corp, care sunt convingerile vizavi de greutatea corporală și aspectul fizic, ce factori au contribuit la creșterea în greutate, au existat excepții în istoricul de viață al persoanei când aceasta a fost normoponderală, care este relația cu hrana, folosește mâncarea ca instrument de gestionare a unor trăiri, experiențe de viață etc. Înainte de a ne orienta către soluții, este important să ne uităm la toate aceste aspecte de profunzime ale psihicului, altfel există riscul ca lucrurile să nu se modifice sau să se schimbe doar la nivel de suprafață ca mai apoi, după o perioadă, să se revină la aceleași tipare comportamentale.

Înainte de a ne orienta către soluții, este important să ne uităm la toate aceste aspecte de profunzime ale psihicului, altfel există riscul ca lucrurile să nu se modifice sau să se schimbe doar la nivel de suprafață ca mai apoi, după o perioadă, să se revină la aceleași tipare comportamentale.

Cum ne dăm seama dacă avem nevoie și de un psihoterapeut pe lângă un nutriționist?

Într-o lume ideală, cei doi specialiști ar fi de nelipsit din viața oricăruia dintre noi. În cultura noastră, practicăm și încurajăm mersul la diverși experți doar în caz de nevoie, atunci când durerea sau presiunea internă de orice fel nu ne mai permite să ignorăm. Atunci când apelăm din timp la un profesionist avem mult mai multe avantaje și poate printre cele mai importante se numără faptul că ne construim un sistem educațional solid care ne va ajuta să prevenim, mai mult decât să tratăm. Dacă am ajuns la nutriționist într-o formă de durere fizică sau psihică (afecțiuni fizice, medicale, tulburări ale imaginii corporale etc.), atunci în mod cert este necesară și prezența unui psihoterapeut. Așa vom putea acționa și la nivel mental, emoțional, comportamental, nu numai fizic, iar șansele de reușită și menținere pe termen lung vor fi mult mai mari.

Atunci când apelăm din timp la un profesionist, avem mult mai multe avantaje și poate printre cele mai importante se numără faptul că ne construim un sistem educațional solid care ne va ajuta să prevenim, mai mult decât să tratăm.

Astfel de discuții se pot purta și on-line? Sunt la fel de eficiente?

Da, aceste discuții se pot purta și on-line. Sunt multe contexte de viață care nu ne permit să ajungem în cabinetul unui psihoterapeut: fie că este vorba de locul de muncă – ce ar putea să presupună deplasări frecvente, fie că este vorba de anumite responsabilități ce nu ne permit să părăsim domiciliul, fie că este vorba de a locui în altă țară etc. Discuțiile on-line se desfășoară exact ca cele din cabinet și pot fi la fel de eficiente. Există, evident, acest minus al contactului uman direct, nealterat, însă, așa cum spuneam și mai sus, unele contexte de viață nu ne permit altă variantă, și atunci o alegem pe cea mai potrivită și eficace luând în calcul aceste împrejurări.

Tu ai un truc care te ajută să te menții în formă sau este nevoie de un efort susținut chiar dacă există un fond genetic prietenos?

Din punctul meu de vedere, efortul susținut și voluntar este singura modalitate prin care putem avea grijă de noi. Iar aici mă refer și la fizic, și la psihic. Dincolo de aspectul exterior, tot interiorul nostru funcționează bine atunci când îi oferim ceea ce el are nevoie. Ca să știu ce îi trebuie este necesar să depun efortul de a-l cunoaște. Abia după aceea pot să am grijă de el. Sunt numeroase persoane normoponderale care au probleme de sănătate sau a căror lume interioară este în dezechilibru. Eu cred cu tărie că nu putem avea o viață de calitate doar având grijă de aspectul/imaginea exterioară. Suntem ființe extrem de complexe, iar binele nostru depinde, într-o foarte mare măsură, de faptul de a nu neglija această complexitate.

Psihologul Ilinca Vasile poate fi găsită la www.psihologilincavasile.ro

Mai puteți citi și:

Copil-hărțuitor vs. copil-victimă: cum trebuie tratate cazurile de bullying din școli

INTERVIU CU CRISTELA GEORGESCU: «Laptele și cornul pentru copii sunt o insultă la adresa viitorului naţiunii române şi un material ucigaş de umplut burta»

INTERVIU CU MEDICUL ADRIAN COPCEA: «Îngrăşatul şi slăbitul se pot întâmpla şi cu fructe, şi fără fructe, şi cu cartofi, şi fără cartofi »

 Interviu cu nutriționistul echipei naționale de fotbal: «Proteinele de origine animală nu sunt otravă»

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *