Liderii lumii islamice în 2019

-


Nu putem începe anul 2019 fără a analiza situația celor două state care își dispută leadershipul lumii arabe. Este de la sine înțeles că pentru această poziție există mult mai mulți pretendenți, care, fie datorită experienței (Iranul), fie datorită mărimii populației (Indonezia), sau puterii militare (Pakistanul), consideră că pot avea dreptul la conducerea islamului.

 

Șansele acestora sunt însă slabe fie datorită faptului că SUA se împotrivesc/reprezintă o minoritate în credință islamică – islamul siit (Iranul), fie datorită lipsei forței economice și experienței politice (Indonezia și Pachistanul).

De menționat că în ultima situație, așa cum SUA pune presiune pe Iran, și India, și China, asigură un presing suficient de activ pe Pakistan, respectiv Indonezia, astfel încă dezvoltarea acestor state este îngreunată. Acestea fiind zise, este cât se poate de clar că singurele state care au atât un mix favorabil de forță economică și militară dar și un sprijin internațional sunt Turcia și Arabia Saudită.

Între cele două state există astfel o rivalitate cumplită pentru că doar una dintre ele va ajunge să ,,comande’’ islamul. Să vedem ce se poate întâmpla cu fiecare din aceste state în 2019. Vom începe cu Arabia Saudită.

Acest stat va face în acest an eforturi deosebite în sensul refacerii imaginii sale afectate profund de acţiunile prinţului moştenitor Mohammed bin Salman. Prinţul moştenitor s-a confruntat cu severe critici la nivel mondial după moartea jurnalistului saudit Khashoggi în incinta consulatului saudit din Istanbul, fapt care a aruncat Arabia Saudită în una din cele mai grave crize din istoria sa.

Desigur, au mai fost și alte activități discutabile ale lui Mohammed bin Salman: blocada eşuată asupra Qatarului, privarea de libertate (și pălmuirea!) premierului libanez Saad al-Hariri şi scandalul diplomatic cu Canada în privința respectării drepturilor omului. Toate acestea au determinat scăderea prestigiului Arabiei Saudite.

Deciziile lui Mohammed bin Salman în politica externă au împins astfel ţara spre o instabilitate ce nu era reprezentativă pentru acest stat. Arabia Saudită este azi atât în conflict cu Turcia (şi prietenii sunniţi ai ei, precum Qatarul), cât şi cu Iranul (şi prietenii şiiţi ai acestuia din Siria, Yemen, Irak şi Liban). Iar decizia prințului moștenitor de a normaliza relațiile Arabiei Saudite cu Israelul este înfricoșătoare pentru orice arab care nu are de gând să se lepede de cauza palestianiană.

În favoare lui Mohammed bin Salman pledează adoptarea pe plan intern a unor reforme economice și sociale menite să scoată Arabia Saudită din zona – zic gurile rele – evului mediu.

Dreptul femeilor de a conduce mașina este unul dintre aceste exemple. Cu toate acestea, prințul este posibil să-și piardă și prestigiul obținut în fața compatrioților săi atâta vreme cât populația va observa că Arabia Saudită nu și-a ales prietenii și dușmanii externi cu inteligență.

Este posibil deci ca în acest stat, în anul 2019, să apară anumite acțiuni și forțe menite să-l conteste fățiș pe Mohammed bin Salman, cu atât mai mult cu cât zeci de membri ai casei regale a Arabiei Saudite nu îl susțin pe prințul moștenitor să acceadă la putere după moartea actualului rege Salman. Cel mai probabil însă regele îl va menține pe fiul sau Mohammed bin Salman ca succesor dar îl va ,,castra’’ de anumite prerogative.

Având în vedere problemele sale internaționale, bin Salman va încerca să își refacă imaginea concentrându-se pe continuarea reformelor pe plan intern și regional, pe găsirea unor posibilități de a menține pacea în zonă.

Referitor la Turcia, trebuie remarcat că puterea lui Erdogan este în creștere, atât pe plan intern, cât și regional. Criza economică din acest stat este însă încă în desfășurare, continuând și în 2019, cu toate eforturile lui Erdogan de a o stopa. Președintele turc va încerca să atragă investiții masive din Europa Occidentală (în special Germania) și Asia (China și Japonia), pentru a echilibra balanța puternic dezechilibrată de ieșirea Turciei din grațiile SUA. Este posibil că Turcia să încerce să acceseze diferite programe de preaderare la Uniunea Europeană deși azi este cert că șansele Turciei de a deveni membru UE sunt nule. Turcia va încerca de asemenea în 2019 să investească la rândul sau în economiile mai puțin avansate din Europa de Est, sperând că mai târziu aceste investiții să se dovedească de mare ajutor pentru economia sa.

Ankara a reușit și să creeze pe teritoriul Siriei o zona de securitate care să blocheze ambițiile kurzilor (de altfel cât se poate de oneste, însă politică internațională nu se face pe baza de dreptate ci de forță). Turcia știe că securitatea sa în zonele de sud-est ale ţării depinde de securizarea regiunilor majoritar kurde din nordul Siriei şi Irakului, astfel că autorităţile turce vor continua să sprijine grupări arabe şi pro-turce în aceste zone, creând astfel un spațiu tampon la sud de graniţa turcă şi împiedicând astfel continuitatea teritoriilor controlate de kurzi – o chestiune letală pentru Turcia.

În 2019, Ankara va investi în aceste zone, încercând să asigure funcţionalitatea acestora pentru a le face atractive și pentru refugiaţii aflaţi în prezent pe teritoriul Turciei.

Citește și: Disperarea lui Dragnea. Cum încearcă să scape de urmărirea penală dintr-un dosar


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.