19 ani de la atentatele care au schimbat lumea. Alexandru Georgescu (EURISC): „9/11, un punct de cotitură în istoria post-Război Rece”

-


Pe 11 septembrie 2001, Statele Unite ale Americii au suferit cel mai sângeros atac străin comis pe teritoriu american din istoria sa. Două avioane cu pasageri la bord au fost deturnate de teroriști, după care au lovit în plin cele două turnuri gemene ale complexului World Trade Center. De asemenea, un alt avion cu pasageri s-a prăbușit peste Pentagon, iar o altă aeronavă a căzut pe un câmp din Pennsylvania. 3.000 de morți din 90 de țări, inclusiv 5 români – bilanțul sumbru al atentatelor. Practic, din acest moment, lumea s-a schimbat întrucât a început războiul contra terorismului şi noua epocă a supravegherii electronice globale, erodând totodată dreptul la intimitate şi la apărare.

Astfel, în baza “Patriot Act” și cu ajutorul noilor tehnologii de analiză de date și a trendului de digitalizare a comunicațiilor, comerțului și vieții sociale, un program de supraveghere care trebuia limitat operațional și constituțional a devenit un “panopticon” pentru urmărirea totală a societății americane și a lumii. Două evenimente majore marchează anvergura unui program care, mai mult decât războiul permanent și încercarea idealistă de a transforma Afganistanul și Irakul în democrații liberale, marchează transformarea prezumțiilor fundamentale în baza cărora operează SUA. Primul a fost revelațiile lui Edward Snowden și Bradley Edward Manning (devenit Chelsea Elizabeth) cu privire la programul Echelon de supraveghere masivă a comunicațiilor electronice, inclusiv ale liderilor străini din țări aliate (cum ar fi Angela Merkel a Germaniei). De asemenea, a fost revelat gradul în care aparatul masiv de supraveghere putea fi abuzat pentru a încălca drepturile oamenilor din motive arbitrare, mai ales în urma implicării tot mai mari a companiilor private chiar și în actul de supraveghere.

Un exemplu a fost loveint, de la “love intelligence”, adică tendința celor angrenați în domeniu de a-și spiona partenerii de viață sau foștii parteneri de viață folosind infrastructura la îndemână. Al doilea eveniment major a fost supravegherea campaniei lui Donald Trump de către autoritățile americane în 2016, inițial negată și apoi justificată prin contacte ale membrilor echipei lui Trump cu reprezentanți ai unor puteri străine. Foarte târziu în cursul operațiunii a putut să existe o potențială justificare a supravegherii și, de fapt, operațiunea s-a bazat pe investigarea activităților terțe ale celor vizați, independent de campanie. Regulile permit, însă, supravegherea și contactelor indirecte a celor vizați, care au inclus, de fapt, toată aparatura de campanie a lui Trump, urmată de demascarea ilegală în presă cu impact electoral a acestor informații și contacte. Opinia asupra legalității și moralității supravegherii campaniei lui Trump este una dintre faliile de netrecut pentru taberele politice americane, având în vedere și lupta politică din ultimii ani.

Aceste probleme au survenit ca urmare directă a transformările post-9/11, prin generarea unui aparat tehnic, organizațional și legal de supraveghere electronică care depășește capacitatea autorităților de control și supraveghere și care generează tentația utilizării în alte scopuri decât cele legate de securitate.

În acest sens, expertul în politică externă al Fundaţiei EURISC, Alexandru Georgescu, a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA „au moşit” lumea multipolară, iar sabia americană s-a tocit în luptele asimetrice ale Orientului Mijlociu (care au afectat material, moral și la nivel de imagine), în loc să stea în teacă pentru contracararea potențialelor amenințări din partea unor superputeri revizioniste cum ar fi Rusia și, mai nou în documentele americane, China.

sursa foto: Alexandru Georgescu-Arhiva Personală

„Supraextinderea operațională a forțelor americane a dus la deteriorarea lor, concretizată prin gradul redus de pregătire pentru detașare a forțelor și la incidente cum ar fi coliziunile USS Fitzgerald și USS John McCain cu nave comerciale civile în zona Pacificului. Un exemplu în acest sens este China. În 1998, SUA clintoniană îi acordase permanent Chinei clauza națiunii celei mai favorizate în comerț și au început negocierile pentru intrarea în Organizația Mondială a Comerțului. În iulie 2001, a avut loc “incidentului insulei Hainan”, în care un avion de supraveghere electronică al SUA a fost forțat să aterizeze de către un avion militar chinez, aviatorii au fost luați prizonieri, iar avionul luat pentru analiză. Chinezii le-au cerut americanilor să le ofere scuze publice pentru încălcare spațiului lor aerian, care era de fapt zona internațională a Mării Chinei de Sud. A fost un exemplu timpuriu de “wolf-warrior diplomacy” cum este denumită astăzi abordarea asertivă a diplomației. Americanii, deja sub Bush, se pregăteau atunci de o confruntare, dar a venit 9/11 și opțiunile americane s-au schimbat dramatic. Au emis scuze cu jumătate de gură, și-au luat înapoi aviatorii și avionul, iar China a intrat în Organizația Mondială a Comerțului în decembrie 2001, după care a început ascensiunea sa rapidă și explozia exporturilor. În următorii câțiva ani, americanii au fost consumați complet de Orientul Mijlociu, cel puțin până la uciderea lui Osama bin Laden, după care s-au uitat împrejur și au descoperit o lume nouă”, a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, expertul în politică externă al al Fundaţiei EURISC, Alexandru Georgescu.

Potrivit acestuia, acţiunile americanilor în Orientul Mijlociu după 9/11 au avut la bază euforia succesului obţinut în „Primul Război din Golf”.

„Intervenția lui Saddam Hussein a fost acompaniată de anxietăți majore cu privire la transformarea Irakului în Vietnam 2.0”

„Ne-ar putea surprinde felul în care americanii s-au avântat în Orientul Mijlociu, însă trebuie să reținem faptul că avuseseră experiențe înainte care i-au convins cu privire la puterea lor și capacitatea lor de a-și impune voința în regiune, atât la nivel hard, cât și la nivel soft. În primul rând, americanii încă mai trăiau euforia Primul Război din Golf. Era primul război major american post-Vietnam și existau încă traume societale și politice. Astfel se explică și reticența în a-l da jos pe Saddam Hussein. Chiar și Dick Cheney, viitorul vicepreşedinte al lui Bush, se exprimase la vremea respectivă împotriva unui program de nation-building a unui Irak post-Hussein, mai ales ținând cont de majoritatea șiită și de vecinătatea iraniană. Cu ajutorul avioanelor stealth, a munițiilor inteligente și a coordonării cu noi tehnologii, americanii au trecut prin irakieni ca prin brânză și i-au scos din Kuweit. Atunci s-a trecut la plasarea masivă de forțe în Orientul Mijlociu, care a precipitat transformarea trupelor pregătite de americani împotriva sovieticilor în Afganistan (altă victorie care le-a dat încrederea că pot naviga complexitățile societății tribale afgane) în forțe anti-americane – Al Qaeda condusă de Osama bin Laden, cel puțin la vremea respectivă. Americanii avuseseră experiența unei intervenții limitate (dezastruoase, ce-i drept), prin trimiterea infanteriștilor marini în Liban în 1982 în cursul războiului civil libanez. Atunci a avut loc atacul împotriva barăcilor americane și franceze care au fost cel mai sângeros atac terorist asupra americanilor până la 9/11, prin uciderea a 241 de soldați americani (și 58 francezi). La puțin timp după, a avut loc retragerea trupelor”, a adăugat expertul în politică externă al EURISC.

De asemenea, acesta a mai spus că americanii au perseverat în Orientul Mijlociu post 9/11 în crearea de infrastructură și proceduri de ocupație, cu baze cât niște orașe și cu dedicarea unor resurse impresionante fără a mai avea un “exit strategy” fezabil și realist.

„9/11 este un punct de cotitură în istoria post-Război Rece, iar acțiunile întreprinse atunci de americani rămân un măr global și național al discordiei, precum și o hemoragie continuă de resurse. 2997 de americani au murit în atacul asupra Turnurilor Gemene și asupra Pentagonului, precum și în Zborul 93 care trebuia să lovească clădirea Congresului, dar pasagerii au luat cu asaltat cabina piloților și au forțat prăbușirea sa. Este important să amintim în perioada aceasta, de răzvrătire a populației contra forțelor de ordine pentru eliminarea sau reformarea lor din temelii, că în perioada imediat după atacurile din New York, 343 de pompieri, 23 de polițiști și 37 de agenți portuari au murit încercând să evacueze oameni din Turnurile Gemene și din împrejurimi. Unitatea și solidaritatea americanilor în urma atacurilor a persistat câțiva ani și părea că transcende diferențe de rasă. Începând, însă, cu al doilea mandat al lui Barack Obama, sondajele din domeniu (Pew și Gallup) arată o percepție a deteriorării treptate a relațiilor dintre americani, pe măsură ce a revenit și s-a amplificat trendul polarizării societale americane pe fondul demagogiei rasiale a clasei politice, academice și activiste, pe fondul efectelor economice ale crizei financiare din 2008 și a accelerării transformării demografice a Americii. În acest context, comemorarea atacurilor din 11 septembrie a devenit parte a “ritualului unității americane”, la fel ca aprecierea vocală a celor care servesc în forțele armate, a Constituției și, până recent, a taților fondatori ai națiunii. Donald Trump a semnat un ordin în data de 11 septembrie 2020 prin care declară această dată drept “Patriot Day” (Ziua Patrioților), un gest frumos, ieftin din punct de vedere politic și util în contextul unei campanii prezidențiale estompate de pandemie dar cu mult sânge rău sub suprafață. Inițial, se luase hotărârea în New York de a anula activitățile de comemorare a atacurilor, în special spectacolul de lumini de la Ground Zero, motivându-se pandemia și riscurile legate de lipsa distanțării sociale. Autoritățile au inversat decizia rapid, după reacția publicului și temându-se (fiind vorba de autorități democrate) de critica electorală la care se expuneau într-un context în care aceleași autorități au susținut manifestațiile neautorizate contra abuzurilor poliției, indiferent de riscul pandemic. Se poate ca polarizarea americană să transforme comemorarea respectuoasă, dar emoțională, a 9/11 într-un precept al dreptei americane, la fel precum comemorarea războaielor trecute ale SUA, mai ales că dreapta este supra-reprezentativă pentru demografia Americii din trecut”, a adăugat Alexandru Georgescu.

Pe de altă parte, acesta a mai spus că atacurile i-au unit pe americani ca niciodată în generația respectivă, mai ales după sângele rău al disputei electorale Bush-Gore din 2000, care a fost decisă de Curtea Supremă, și au precipitat schimbări majore la nivelul societății.

„S-a cimentat tendința războiului contra conceptelor abstracte care să anime politica de stat”

„În primul rând, a fost creat ceea ce criticii de astăzi numesc “the forever war”, războiul permanent în Orientul Mijlociu, în Afganistan și în Irak. De asemenea, a fost cimentată tendința războiului contra conceptelor abstracte care să anime politica de stat – după “războiul contra sărăciei” și “războiul contra drogurilor”, americanii au descoperit “The War on Terror”TM, pentru care au creat o vastă încrengătură de parteneriate, baze și unități de forțe speciale în exterior, și un aparat de supraveghere atât în interior cât și în exterior pornind de la “Patriot Act”. În Irak, până în 2011, și în Afganistan, până astăzi, au murit peste 5500 de soldați americani și au fost răniți peste 52 de mii, un număr mic relativ la războaiele precedente, dar masiv și dureros în epoca social media, în care lucrurile sunt mult mai vizibile. De asemenea, intervențiile americane au angrenat și prezența controversată a aliaților SUA, sub formă NATO sau “coalition of the willing”, generând, alături de contribuțiile la Războiul împotriva Terorii (cum ar fi detenția și facilitarea transferului suspecților de terorism) controverse politice majore și persistente în țările respective. În plus, față de teatrele de operații efective, a fost întărită prezența americană în Orientul Mijlociu începută după Războiul din Golf, care se baza în principal pe trupe în Arabia Saudită și Flota a Cincea din Bahrein”, a subliniat expertul în politică externă al EURISC.

Prezența americană în Orientul Mijlociu a demonstrat atât puterea Americii, proiectată în cealaltă parte a lumii față de teritoriul național, dar și limitele puterii, pentru că nu a reușit să își atingă obiectivele declarate pe termen lung de a transforma Irak și Afganistan în democrații liberale pașnice și productive (deși Bush făcuse campanie în 2000 în baza repudierii “nation building” ca strategie de stat). America a câștigat rapid războaiele, dar a pierdut în cursul ocupației.

De asemenea, retragerea americană din Afganistan se face în momentul de faţă în baza unui acord cu talibanii înlăturați de la putere în 2001 și care au revenit în controlul unei mari părți a teritoriului, în detrimentul guvernului din Kabul. În Irak, destrămarea intenționată a armatei lui Saddam Hussein a creat nucleul miliar al așa-zisului Stat Islamic al Siriei și Levantului, care a necesitat și justificat noi intervenții ale SUA, Rusia și alți actori în regiune post-2014.

În schimb, democrația irakiană a adus la putere majoritatea șiită reprimată de regimul Hussein, care a creat legături trainice tocmai cu Iranul, puterea regională șiită devenită câștigător al haosului regional. Americanii au cheltuit, până la sfârșitul anului 2019, 6,4 trilioane de dolari pe aventurile din Orientului Mijlociu, cu 30% mai mult decât cheltuielile guvernamentale americane totale în 2019, conform unui studiu al Watson Institute. S-a vorbit foarte mult despre petrolul irakian și mineralele afgane pe care americanii, chipurile, le-ar fi acaparat în urma intervențiilor militare.

Dar nicio resursă naturală, mai ales în locuri atât de dificil de exploatat, nu poate compensa cheltuielile enorme asumate în numele contribuabilului americane, și care vor continua vreme de decenii chiar și după încheierea ultimei operațiuni. Exploatarea resurselor a revenit și altor firme, inclusiv celor chinezești. Mai degrabă, firmele americane au câștigat de pe urma contractelor cu statul pentru activitățile legate de război – logistică, armament, servicii private de securitate, construcții etc. În acest sens, cel mai important zăcământ exploatat în Orientul Mijlociu a fost clasa de mijloc americană și capacitatea fiscală a statului. Iar această clasă s-a resimțit, motiv pentru care populismul american de stânga și de dreapta, chiar și atunci când este pro-militar, este anti-intervenționist și în favoarea retragerii totale din Orientul Mijlociu.

2.977 de oameni au fost ucişi în atacurile teroriste. Printre cei aproape trei mii de oameni şi-au pierdut viaţa în atentatele de la 11 septembrie şi patru români stabiliţi de mai mulţi ani în Statele Unite. Este vorba de soţii Alexandru şi Corina Stan, de 34 şi 31 de ani, de Joshua Poptean, 37 de ani, şi Eugen Lazăr, 27 de ani. Toţi lucrau în turnurile World Trade Center.

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.