Macron şi greaua moştenire a războiului împotriva jihadiştilor Boko Haram şi Al Qaeda din Sahel

-


Perspectiva instaurării unui califat jihadist în Mali, controlat de adepţii organizaţiei teroriste Al Qaeda l-a determinat pe preşedintele Republicii Franceze, Francois Hollande să înceapă în ianuarie 2013 o amplă campanie militară, pentru eliminarea pericolului terorist din regiune. Operaţiunile Serval şi Barkhane au adus în Mali peste 4500 de militari francezi, dar acestea s-au dovedit a fi prea costisitoare pentru economia franceză şi totodată o „piatră de moară” pentru actualul preşedinte Emmanuel Macron. În ciuda unor succese de etapă, ca urmare a eliminării unor importanţi lideri jihadişti din Sahel, războiul din Mali s-ar putea transforma într-un  nou „Afghanistan” pentru armata franceză, în contextul în care jihadiştii încă rezistă ofensivei militare franceze.

 

 

Statul malinian se află în plin proces de descompunere, iar Al Qaeda manipulează din plin o parte a populaţiei care cere retragerea forţelor militare franceze.  Sahelul  este situat în partea central-nordică a Africii, de la țărmul Oceanului Atlantic și până la Marea Roșie, cu o lățime ce variază între 300 și 500 km la Sud de Sahara. Ocupă mari porțiuni din Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Ciad, Etiopia și Sudan.

În momentul de faţă, autorităţile centrale de la Bamako sunt incapabile să gestioneze situaţia internă în contextul în care beneficiază din plin de sprijinul militar consistent francez din zonă, iar tulburările etnice şi provocările jihadiştilor riscă să arunce „în aer unitatea statului malinian”. În acest context, generalul Pierre de Villiers, care a demisionat în iulie 2017 din funcţia de şef de stat major al armatei franceze, afirma într-o postare pe Facebook că Franţa va fi obligată să rămînă în Sahel cel puţin 15 ani.

De asemenea, Operaţiunea Barkhane (începută pe 1 august 2014) înghite circa un milion de euro pe zi, fapt care contravine politicii economice a lui Macron. În acest context, acesta declara la Bamako, că militarii francezi vor rămîne în Mali, atît timp cât jihadismul va fi un pericol în Sahel. În schimb, în societatea franceză au apărut voci care se întreabă dacă Parisul procedează corect în Sahel, în contextul în care în Mali sunt peste 4500 de soldaţi, iar efortul financiar se cifrează anual la 700 de milioane de euro pentru operaţiunile militare.

Strategia Sahel a Franţei prevede consolidarea zonei şi intensificarea luptei împotriva grupărilor paramilitare care nu respectă Acordul de la Alger din 2015 şi un ajutor economic de circa 2 miliarde dolari statelor din regiune până în 2022. Operaţiunea Barkhane s-a concentrat în toamna anului 2017 şi-n 2018 prin acţiuni militare complexe, în regiunea Liptako, la graniţa dintre Mali şi Niger. De asemenea, au mai fost lichidate baze ale jihadiştilor din zona cuprinsă între oraşele Menaka şi Ansongo, unde s-ar fi ascuns liderul Al Qaida, Abu Al-Walid Sahraoui. Surse din serviciile secrete franceze au precizat în presa de la Paris că Sahraoui s-ar fi retras în Mauritania.

Un important succes al Operaţiunii Barkhane din 2018 a fost lichidarea liderului jihadist Himama Ould Lekhweir şi a treisprezece dintre adepţii săi, în  jurul oraşului Gao. Acesta a fost membru al Mișcării pentru Unicitate și Jihad din Africa de Vest (MUJAO) și, în special, al katiba (brigada) „Oussama Ben Laden”.

Himama Ould Lekhweir („Hamza al-Tabankorti”) a fost descris drept un expert în explozivi și potențial succesor al emirului Al-Mourabitoun, și al co-fondatorului JNIM, Mohamed Ould Nouini. De asemenea, după cinci ani de luptă împotriva jihadiştilor din Sahel, forţele militare franceze au reuşit să îi elimine pe trei dintre cei cinci lideri islamici importanţi din zonă, Abdelhamid Abou Zeid, Abdel Krim și Omar Ould Hamaha, iar Mokhtar Belmokhtar şi Iyad Ghali au reuşit să fugă în Libia şi respectiv Algeria.

O altă problemă cu care se confruntă factorul militar în zona Sahelului îl reprezintă extremismul islamic care are rădăcini adânci încă de la începutul secolului al XX-lea în: Republica Niger, Mali şi Ciad. Aici, condiţiile sunt propice pentru jihadiştii Califatului islamic întrucât Nigerul şi Ciadul se confruntă cu un analfabetism ridicat şi cu un grad sporit de sărăcie.  Pe lângă condiţiile climatice nefavorabile practicării agriculturii, corupţia generalizată a făcut ca Ciadul să rămâne cel mai sărac stat din regiune, în ciuda rezervelor de petrol.

 

Ciad, Niger şi Mali, zone propice islamismului radical

 

Astfel, acest stat este o bază de recrutare permanentă pentru Al-Qaida. Interesele geopolitice ale Franţei din această regiune se intercalează cu ale organizaţiilor terorist-jihadiste: Boko Haram şi Al Qaeda.  În 2012, un grup afiliat Al-Qaeda a preluat în forţă controlul asupra oraşelor şi teritoriilor din nordul statului Mali şi a adus din nou în prim planul comunităţii internaţionale: regiunea Sahelului.

Pe 19 iulie 2014, fostul preşedinte al Republicii Franceze, Francois Hollande a susţinut un discurs istoric la Niamey (capitala Nigerului) unde a precizat că scopul Operaţiunii Barkhane este asigurarea securităţii naţionale a Franţei şi implicit a Europei. De asemenea, acesta a susţinut că prin această operaţiune statul francez va deveni lider mondial în combaterea extremismului islamic. În aceşti cinci ani de la debutul operaţiunilor, forţele militare franceze au reuşit să anihileze o parte din bazele grupărilor jihadiste şi să întărească miliţiile locale.

Cu toate aceste succese de etapă, Operaţiunea Barkhane stă sub semnul incertitudinii din cauza următorilor factori:

-cooperarea regională cu ţările africane din Sahel în contextul în care interesul național, etnia și religia le îndepărtează de logica Parisului;

-situaţia economică a Franţei care nu a crescut simţitor în ultimii ani, iar rata şomajului nu a scăzut sub 10%;

– deșertul Sahara este cel mai dur din lume, iar terenul vast şi arid pune probleme serioase desfăşurării la parametri optimi a operaţiunilor militare.

La rândul său, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a făcut în decembrie 2018 o vizită trupelor franceze desfăşurate în Ciad, ocazie cu care a lăudat succesul misiunii anti-teroriste regionale (Operaţiunea Barkhane), aflată sub comanda forţelor militare franceze.

”Următoarele luni vor fi decisive.Vom rămâne activi alături de naţiunile din Sahel, până la victoria totală”, a afirmat preşedintele francez.

De asemenea, Macron a lăudat ”cooperarea exemplară” dintre Franţa şi SUA, şi împreună cu aliaţi ai ţării activi şi ei în regiune: Marea Britanie, Spania, Germania şi Estonia.

Momentan, Barkhane este cea mai costisitoare operaţiune militară a Franţei de la sfârşitul războiului din Algeria şi are o miză uriaşă pentru revenirea Parisului în lupta contra terorismului în zona Sahelului. Deşi nu rezolvă toate problemele de securitate din regiune, Operaţiunea Barkhane pare a fi un pariu al preşedintelui Macron şi al armatei franceze.

Citeşte şi:

Complexul salvatorului de țară

 

 

 

 

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.