Macron, un lider deja înfrânt?

-


În februarie 2013, în Franța izbucnea un scandal stârnit de Maurice Taylor, directorul general al concernului american de anvelope Titan International, om de afaceri supranumit în SUA „magnatul anvelopelor”. Guvernul francez îl invitase pe american la o discuție pentru preluarea uzinei din Amiens.

Dar concluziile lui Taylor, aduse la cunoștința francezilor printr-o scrisoare publică, au fost extrem de acide: „Am vizitat această uzină de mai multe ori. Salariații francezi iau salarii mari, dar nu muncesc decât trei ore. Au o oră pentru pauze și pentru a mânca, discuta timp de trei ore și muncesc trei ore […]. Le-am spus (acest lucru n.n.) în față sindicaliștilor francezi. Mi-au răspuns că așa e în Franța!” Iar referitor la preluarea fabricii de către firma americană, magnatul de peste ocean a răspuns și mai caustic: „Credeți că suntem atât de proști?”.

Franța prin ochii unui capitalist

Arnaud Montebourg, ministrul de atunci al economiei franceze i-a replicat americanului chiar a doua zi. Din păcate însă, a făcut-o în cel mai politic mod cu putință. Adică în loc să dezbată afirmațiile din scrisoarea antreprenorului american, ministrul francez a amenințat firma de anvelope din SUA cu creșterea taxelor vamale, l-a făcut pe Taylor extremist, ba chiar l-a întrebat patetic dacă „știe ce a făcut La Fayette pentru Statele Unite ale Americii?”

Americanul nu s-a lăsat și a dat replica ministrului, peste încă o zi: „Scrisoarea dvs […] arată până la ce punct clasa politică este deconectată de adevăratele probleme ale lumii. Afirmați că sunt un extremist. Extremist, domnule ministru, este guvernul dvs și lipsa sa de cunoaștere în ceea ce privește modul de a construi o uzină. Dacă vor să fie plătiți pentru șapte ore de muncă, (francezii n.n.) trebuie să muncească cel puțin șase […]. Dacă tot ați vorbit, de ce șomajul este atât de ridicat în Franța și în special în rândul tinerilor? Este din cauza politicii guvernului, domnule. […] Guvernul dvs a lăsat nebunia sindicatelor comuniste să distrugă locurile de muncă cele mai bine plătite” A se nota și aluzia de final a lui Taylor la răul făcut decenii la rând Franței de către guvernele de stânga, socialiste.

La toate aceste ultime acuzații ale americanului, ministrul francez nu a mai răspuns. Nici nu avea cum. S-ar fi ajuns la discuții deloc plăcute despre adevărata Franță a mileniului trei: un stat doborât de o birocrație incredibilă, sindicate sufocante, șomaj, taxe ridicate, lipsa culturii antreprenoriale, toate acestea hrănind însă din plin marea plăcere a francezului de a trăi „la belle vie”.

Cu alte cuvinte, Franța de azi posedă o economie defazată de realitățile timpului prezent, ba mai mult, inclusiv o lehamite de a evolua prin ceva anume pe scena mondială: pur și simplu, francezii consideră că ei singuri își sunt suficienți. Chestiunea ce ne interesează pe noi este că, după ministrul francez amintit mai sus, a venit altul care ceva mai târziu a ajuns inclusiv președinte: Emmanuel Macron.

Ce i-au adus „revoluțiile macroniene” lui Macron

Macron știa, desigur, toate problemele Franței și a ales să le îndrepte rapid, odată ce a ajuns președinte. O mișcare, însă, ce poate fi considerată mai mult tinerească decât înțeleaptă. Cel mai tânăr președinte din istoria Franței a deschis concomitent tot soiul de teme, ba a și inițiat nenumărate reforme mai mari sau mai mici ce au bulversat o societate scufundată într-un dolce far niente absolut. A judeca dacă aceste reforme au fost sau nu eficiente nu este scopul acestui articol.

Pe noi ne interesesează că tot aces talmeș-balmeș al micilor-marilor „revoluții macroniene” au avut un cost: Emmanuel Macron a ajuns să fie detestat de aproape 70% dintre francezi. Iar Macron nici nu mai poate da înapoi din acțiunile sale. Cineva trebuie să își asume rolul pompierului de serviciu pentru ca economia acestui stat să nu mai arate fix după vorbele magnatului american al anvelopelor.

Unde caută Macron voturile când nu e simpatizat la el acasa

Cu toate acestea, un politician rămâne un politician, și Emmanuel Macron trebuie să își tragă simpatia și voturile de undeva. Regula este în acest caz clară: când ai probleme în interior, poți strânge aplauze dacă te dai cocoș (galic!) pe plan internațional. Și exact asta face acum Macron. Problema lui este însă că nici contextul extern nu-l ajută, atâta vreme cât principalul său discurs se învârte în jurul întăririi Uniunii Europene.

Chiar își imaginează cineva cândva, că Polonia sau România au uitat lecțiile istoriei și vor alege să se asigure în fața Rusiei cu ajutorul europenilor, aruncandu-i pur și simplu peste bord pe americani?

Brexitul este o realitate, iar în multe state europene sictirite de „politically correct” a înviat naționalismul și, implicit, neîncrederea în UE. Colac peste pupăză, liniștea nu vine nici dinspre principalul său aliat, Germania. Astfel, dorința lui Merkel de a nu mai candida pentru un nou mandat de cancelar lasă să se  întrevadă în viitor un cancelar german care, pentru a smulge la rândul său voturi de pe urma nemților supărați pe imigranți și pe alte nefăcute ale vechiului regim, va avea un discurs ceva mai naționalist și se va considera mai puțin dator să apere interesele întregii Uniuni Europene.

Revenind la evoluția lui Emannuel Macron în spațiul internațional, este evident că ultima sa găselniță, crearea unei Armate Europene, nu face altceva decât să dividă mai mult decât să unească Uniunea Europeană, parcă într-adins pentru a pune și mai multe paie pe focul unei alte idei a președintelui Franței: Uniunea Europeană cu două viteze. Pentru că, la urma urmei, chiar își imaginează cineva cândva, că Polonia sau România au uitat lecțiile istoriei și vor alege să se asigure în fața Rusiei cu ajutorul europenilor, aruncandu-i pur și simplu peste bord pe americani?

În această ultimă privință, afirmațiile recente ale lui Donald Trump la adresa omologului său francez, conform cărora dacă n-ar fi fost SUA, astăzi Franța ar fi vorbit limba germană, sunt extrem de potrivite.

Citește și:

România, ce gust are Iordache?

USR vrea să-i dea lui Iordache peste degete

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.