Matematicianul Solomon Marcus: „Educaţia, un spectacol al stării de bucurie spirituală. Profesorul, un actor?”

-


Educaţia înseamnă spectacol, iar asocierea acesteia cu ideea de spectacol are multiple surse şi motivaţii întrucât aduce în prim plan starea de bucurie spirituală, de sărbătoare în aceeaşi albie, în varianta lor reuşită, sublinia academicianul Solomon Marcus, într-un interviu acordat în 2010. În schimb, Ecaterina Andronescu este dispusă să reformeze din temelii şcoala românească, pentru a corecta eşecurile pe linie de la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat, într-un nou experiment „marcă înregistrată a guvernării psd-iste”.

Reputatul academician considera că educaţia este un spectacol pe scena vieţii unde personajele centrale nu sunt numai profesorii şi elevii, iar familia trebuie să joace un rol semnificativ în comportamentul elevului.

„Spectacolul educaţiei nu se desfăşoară pe o singură scenă iar personajele nu sunt numai profesorii şi elevii. Roluri importante revin familiilor elevilor, cei cu care elevul interacţionează acasă şi care au de îndeplinit un rol şi în ceea ce priveşte comportamentul elevului la şcoală. Vin apoi numeroasele personaje anonime, uneori colective, cu care elevul se întâlneşte în stradă, cele de la televiziune, de pe Internet. … Masca este tot timpul prezentă şi ea constituie una din provocările cele mai subtile, mai pline de capcane, ale educaţiei”, arăta Solomon Marcus.

În opinia sa, învăţarea este un spectacol grandios care se construieşte în jurul relaţiei dintre profesor-elev, iar naraţiunea trebuie să fie explicitată de manualul şcolar.

“Învăţarea oferă un spectacol grandios, cu scenarii, personaje, roluri, măşti şi conflicte. În această carte, ne preocupă cu deosebire scenariul relaţiei dintre profesor şi elev, deocamdată de natură predominant imperativă. Argumentăm necesitatea ca imperativul să cedeze locul interogativului. Elementul istoric, povestea, naraţiunea au o funcţie explicativă în manualul şcolar. Absenţa lor, în special din manualele de matematică, fizică, chimie, biologie, informatică, face dificilă înţelegerea şi reduce atractivitatea celor prezentate. Fiecare oră de clasă are un potenţial spectacular care trebuie valorificat. Fiecare operă, fiecare concept, fiecare personalitate, fiecare problemă au acest potenţial spectacular. Scenariul orelor de clasă trebuie schimbat”, sublinia Solomon Marcus.

În privinţa rolului profesorului în actul de educaţie, reputatul academician aducea în prim-plan învăţarea ca spectacol unde actorul principal este profesorul care trebuie să se folosească de elementul ludic pentru a obţine succesul.

“Profesorul este un actor, învăţarea este un spectacol. Ea se foloseşte de scenarii alternative, care ne plasează într-un univers de ficţiune, cu personaje, roluri, conflicte, măşti, indicaţii de regie, elemente de surpriză, situaţii paradoxale, încercări, bănuieli, îndoieli, greşeli, eşecuri, momente de descurajare, altele de încredere şi speranţă. Elementul ludic, esenţial în învăţare, întregeşte natura ei spectaculară. Succesul acestui spectacol, în care suntem deopotrivă interpreţi şi spectatori, depinde de bucuria, inteligenţa şi pasiunea pe care le investimin în el. Cred ca nu există decât o singură învăţare autentică, aceea care se face în stare de  bucurie. Atâta vreme cât aceste două acte (actul imperativ al profesorului şi momentul de bucurie al elevului), nu fac joncţiunea, totul este sortit eşecului”, adăuga Solomon Marcus.

Manualul agresează elevul

În spectacolul educaţiei pe care ni l-a propus reputatul matematician manualul şcolar are un rol nefast întrucât acesta prin surplusul de informaţie agresează elevul, iar ceea ce se întâmplă în România actuală reprezintă o alianţă în rău între profesori şi manuale.

„E o alianţă în a-l agresa pe elev. Manualul îl agresează prin surplus de informaţie, prin detalii nesemnificative, de-a valma cu lucruri care ar merita să fie. Iar profesorul îl agresează pe elev prin sarcini trasate în aşa numitul-caiet al elevului, temelor propuse acasă la care colaborează părinţii, bunicii, toţi membrii familiei, uneori până la ore adânci din noapte. Acestea sunt lucruri pe care noi le ştim de pe teren”, preciza academicianul

De asemenea, acesta sublinia că sistemul școlar din România nu funcționează, iar elevii, odată ce merg la școală, intră într-o stare de încordare.

„Simptomul clar că şcoala nu funcţionează este faptul că o parte imensă a populaţiei şcolare este bolnavă. Prezintă diverse stări de patologie psihosomatică. Stări de depresie. Or, aici e marele conflict de la baza şcolii de azi. Elevii, de îndată ce trec pragul şcolii, intră într-o stare de încordare. Singura stare care permite un act de învăţare autentică este exact starea inversă de destindere, de plăcere, de bucurie. Tot ceea ce numim noi învăţare în şcoală revine la acte artificiale forţate de memorare şi e vorba aia populară, că i-a intrat pe o ureche şi i-a ieşit pe cealaltă. Totul se pierde, nimic nu se acumulează”, arată Solomon Marcus.

Matematicianul mai arată că mulți elevi se tem să își spună părerile de teama represaliilor din partea profesorilor, iar internetul a schimbat mentalitatea copiilor.

„Am aflat următorul lucru: că foarte mulţi elevi se tem să îşi spună părerea deschis despre şcoală de teama unor posibile represalii. Nu se poate. Profesorul dacă rămâne la această mentalitate, că el vine la şcoală să livreze un produs cu care a venit de acasă, e pierdut. Marea noutate care s-a petrecut acum este faptul că schimbările atât de mari au făcut ca lucrurile să se aşeze în mintea copiilor de azi altfel decât ieri. Un copil crescut în zodia internetului vede altfel lumea. Noi trebuie să fim capabili să realizăm că noi, adulţii, avem de învăţat de la ei, de la copii, nu mai puţin decât ei de la noi. Profesorul, în cele mai multe cazuri, nu în toate, există şi excepţii, evident, în cele mai multe cazuri profesorul se consideră cel care e deasupra. Lucrul ăsta s-a schimbat, mulţi părinţi consideră că sunt deasupra prin simplul fapt că sunt părinţi, faţă de copii, mulţi profesori se consideră deasupra, ori nu”, concluziona academicianul Solomon Marcus.

Andronescu vrea să reformeze din temelii şcoala românească

Întoarsă la cârma Educaţiei, psd-ista Ecaterina Andronescu este decisă să reformeze din temelii şcoala românească pe fondul rezultatelor dezastruoase de la simulările pentru Evaluarea Naţională şi Bacalaureat.

Aceasta a propus, din nou, schimbări majore în sistem: vrea patru tipuri de Bacalaureat şi modificarea clasei pregătitoare, care să devină clasa I. Concret, potrivit propunerilor lansate în dezbatere publică, va exista un Bacalaureat diferenţiat, care va avea următoarea formă: Bacalaureat A1 (pentru absolvenţii programelor de studii liceale de ştiinţe), Bacalaureat A2 (pentru absolvenţii programelor de studii liceale socio-umaniste), Bacalaureat T (tehnologic) şi Bacalaureat V (pentru absolvenţii programelor de studii liceale vocaţionale). După susţinerea examenului, absolvenţii studiilor liceale vor putea opta pentru studii superioare, în funcţie de materiile aprofundate în liceu, a declarat Andronescu.

„După ce s-a încheiat evaluarea prin examenul de Bacalaureat, elevii au dreptul spre studii universitare, oarecum, pre-condiţionate. Adică cel care are un Bacalaureat vocaţional, se duce să facă studii universitare vocaţionale: Muzică, Sport. Cei care au ales formula pe care altă dată o numeam învăţământ real pot opta pentru studii universitare socio-umaniste, Ştiinţe sau Ştiinţe aplicate”, sublinia ministrul Educaţiei.

Potrivit acesteia, şcoala românească trebuie să îi pregătească pe elevi „pentru joburi care nu s-au născut încă”.

„El se pregăteşte în şcoală pentru un anume job, care în câţiva ani dispare. Noi trebuie să-l pregătim ca personalitate care să se adapteze la schimbare, să nu considere că e o nenorocire în viaţa lui că i-a dispărut jobul. Să se întoarcă la şcoală şi să îşi ducă viaţa mai departe. Trebuie să aibă o personalitate care să înţeleagă lumea în care trăieşte, să fie adaptabil la schimbări şi să aibă cunoştinţele necesare desfăşurării unei profesii. Educaţia nu este un proces doar al şcolii şi al ministerului, ci un lucru mai complex. Cel puţin pentru perioada de formare a elevului, familia nu trebuie să se îndepărteze de şcoală. Copilul n-are nicio şansă să reuşească în viaţă fără familie. Iar profesorul trebuie neapărat să aibă deschidere faţă de familia copilului, să consolideze această relaţie. Dacă vă întrebaţi ce face diferenţa dintre şcolile bune şi cele mai puţin bune, răspunsul este: părinţii!”, declara Ecaterina Andronescu, într-un interviu la Evz.ro.

Citeşte şi:

UPDATE. Cioloș: ”Dan Barna are toate șansele ca să câștige alegerile prezidențiale”

SOLOMON MARCUS: «Îi învăţăm pe copii să butoneze la calculator, dar nu îi învăţăm să gândească analitic»

SOLOMON MARCUS, ACADEMICIAN: «Profesorul îl agresează pe elev prin temele propuse acasă»

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.