Miniştrii României, primii călători cu Yango

-


Avertizările apărute recent în presa românească privind posibilitatea ca Yango, supranumit ,,Uberul rusesc’’, să aibă legături cu serviciile de informații ale Moscovei, au fost luate în derâdere de către mulți. În principiu, s-a afirmat că pe o piață liberă, concurențială, orice firmă care îndeplinește condițiile cerute de lege are dreptul să desfășoare activități economice.

 

Corect, însă respectarea unei legi nu este o garanție pentru respectarea tuturor celorlalte legi, mai ales a celei privind siguranța națională. Alți ,,apărători’’ ai Yango au mers pe varianta comparațiilor. Cu alte cuvinte, dacă Yango spionează pentru ruși, și Uber, care este o companie americană, spionează pentru CIA. Poate că este adevărat, numai că există o diferență: cu americanii suntem prieteni, cu rușii prieteni am fost…

Ultima linie de apărare a fost cea a dezvăluirii conform căreia anul trecut Yango și Uber și-au unit operațiunile din Rusia, Kazakhstan, Belarus, Azerbaijan, Armenia și Georgia, rușii investind în acest joint venture 225 milioane de dolari, în timp ce Uber a venit cu 100 milioane de dolari.

Cu alte cuvinte, americanii de la Uber și rușii de la Yango sunt de fapt parteneri, și dacă noi avem parteneriat strategic cu americanii, ar fi bine să le lăsăm în pace partenerii lor de afaceri. Parteneriatul dintre Uber și Yango însă  nu ne poate  face să nu ne întrebăm: dacă, de exemplu, în ,, joint venture-ul’’ destinat înlăturării lui Plahotniuc din Moldova, în care SUA și Rusia au acționat împreună, acest lucru înseamnă că SUA și Rusia au devenit prieteni apropiați?

Ei bine, aceeași situație este și cu Uber și Yango : au un interes comun punctual, apropierea lor fiind determinată de faptul că toate statele în care cooperează aparțin fostului spațiu sovietic. De altfel, încercarea de către ruși de acaparare economică a fostului lor spațiu de influență este o realitate.

România este doar una dintre țările unde Moscova, prin oligarhii săi, a cumpărat tot ce se poate cumpăra, cu voia politicului indigen, firește. A unui anumit ,,politic’’ însă, așa cum vom vedea mai târziu. Până atunci, doar o mică aducere aminte a modului rusesc de operare, cu două exemple sugestive.

Prima pe listă, afacerea Alro Slatina. Aceasta este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia). În 2002 (deci pe vremea lui Adrian Năstase), statul român a vândut pentru suma de 11,5 milioane USD un pachet de 10% din acțiunile Alro investitorului Marco Group al oligarhului rus Vitaly Mashitskyi, care deținea deja (direct și indirect) 41,85% din companie. Rușii devin astfel acționari majoritari la ,,cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est’’.

După căderea lui Năstase încep anumite anchete, însă fostul ministru al Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului, Ovidiu Muşetescu, a declarat că nu mai ştie succesiunea evenimentelor privind privatizarea Alro, apoi, într-un mod convenabil, tace pe motiv de deces. Nota bene, Alro Slatina este cel mai mare consumator energetic din România, cu o cerere de aproximativ 8% din întreaga piaţă românească. Și mai ales merită notat faptul că Gazprom îşi trimite în România gazele prin firma intermediară Conef, controlată tot de grupul Vimetco (fost Marco) al lui Vitaly Mashitskyi, patronul Alro Slatina.

Tot din vremea lui Adrian Năstase vine și ,,afacerea Mechel’’. Grupul Mechel era prezent în România din anul 2002, deţinând combinatele Mechel Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel-Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău şi Laminorul Brăila. Practic, grație lui Năstase, rușii au avut monopol în domeniul metalurgiei în România.

Luați între timp la scărmănat de autoritățile fiscale românești (gurile rele dau vina și pe anumite presiuni externe), în 2013 grupul rus surprinde pe toată lumea anunţând vânzarea tuturor celor cinci combinate din România pentru suma simbolică de 230 de lei. În data de 19 februarie 2013 se anunță cedarea la pachet  a combinatelor metalurgice românești către Invest Nikarom SRL, o firmă bucureșteană înființată în urmă cu douăzeci de ani de către un… rus, Victor Chumakov. Rus care se intersectează în România cu interesele grupului OMZ, unul din cei mai mari jucători în industria grea din Rusia.

Desigur, exemplele despre ingerințele Moscovei în economia românească sunt cu mult mai multe. Și deloc surprinzător, acestea s-au întâmplat în general în perioada în care prim-ministru al României era Adrian Năstase, cel care nu mai devreme de acum câteva luni cerea o apropiere între România și Federația Rusă. Iar lucrurile nu se pot opri aici. Căci așchia nu sare departe de ,,trunchiul” Năstase.

Iar pentru a ilustra acest proverb este necesară o fotografie din arhivă, în care apare alt fost prim-ministru, singurul dintr-o țară europeană ce-și permitea cândva să se afle în aceeași încăpere cu Vladimir Putin, după ce acesta anexase Crimeea. Asta ca să ne amintim toți cine se ascunde în spatele PRO România.

Citeşte şi:

Salariile ar putea crește din nou. Vor fi introduși coeficienții de ierarhizare pentru toți salariații. TABEL

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.