Moscova, Revoluția și „afacerea Augustin”

-


„Augustin Lazăr aruncă în balanță Dosarul Revoluției – e făcut praf!”. Acesta este titlul de prima pagină a deja celebrului portal rusesc de știri Sputnik. Articolul începe sentențios: „așa cum au prevăzut mai mulți analiști, procurorul general Augustin Lazăr a încercat să mascheze scandalul propriului dosar aruncând în balanță Dosarul Revoluției.” Autorul articolului se face că nu cunoaște faptul că în acest dosar au fost inculpați încă din decembrie 2018 pentru infracțiuni contra umanității Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil (Cico) Dumitrescu, urmând ca trimiterea în judecată să se realizeze, evident, în curând.

Mai mult, portavocea Rusiei afirmă și faptul că are informații că „dosarele sunt trimise în grabă fără a fi finalizate integral anchetele”. Evident, se pune întrebarea: de unde brusc atâta panică pe ruși?

Oare se tem că în acest dosar va fi dezvăluită implicarea Moscovei în evenimentele din 1989? Sau poate că încearcă pe cât posibil să-și salveze „agentura” pe care au folosit-o în „lovilutia” română?

Mai înainte de a răspunde la aceste întrebări, să observăm (și să ne amuzăm) cum s-au alertat brusc toți agenții de influență ai Rusiei la București. Mascați în tot soiul de lideri de opinie, oameni politici, ba chiar și personalități din domeniul culturii, ca la un semn, toți au început să-l atace pe procurorul Augustin Lazăr.

Ce-i drept, li s-a dat motivul perfect: participarea acestuia în ceea ce numim azi „banalitatea răului”: în anii ’80 a refuzat cererea de eliberare a unui dizident politic. Interesantă este însă izbucnirea acestui scandal tocmai în aceste zile. Și putem afirma cu toată tăria că tăvălirea în mocirlă a lui Augustin Lazăr este mai importantă pentru Moscova decât pentru PSD.

Este deci foarte probabil ca, odată ce la sfârșitul anului trecut au fost făcuți inculpați pentru infracțiuni contra umanității Iliescu&Company, ceva a început să ticăie pe coridoarele Kremlinului.

Așadar, putem susține o teză taman inversă celor de la Sputnik și să afirmăm că, dimpotrivă, Moscova a încercat să mascheze scandalui intervenției sale în România anului 1989, aruncând pe piață scandalul „Lazăr Torționarul”.

Oare am putea merge și mai departe, întrebându-ne dacă Augustin Lazăr, în buna practică a oamenilor Kremlinului, nu a fost cumva în trecutul recent și șantajat cu publicarea în presă a implicării în cazul dizidentului? Iată o întrebare la care poate vom primim un răspuns în viitorul apropiat.

Până atunci însă, să observăm cu atenție zicerile celor care, pe baza afirmațiillor lor, pot fi lesne încadrați în ceea ce numim oamenii Moscovei. Începem cu Petre Roman.

„Indiferent câtă dreptate face în final în legătură cu morții Revoluției, și această dreptate este așteptată, fără îndoială, ea nu trebuia anunțată de un om care în momentul Revoluției nu era decât un servitor al celor mai negre ținte ale regimului Ceaușescu”

Desigur, domnul Roman uită să menționeze că, în calitate de fiu de ilegalist comunist, dânsul a beneficiat la rândul său de avantaje de pe urma regimului comunist, avantaje infinit mai importante decât cele ale domnului Lazăr. Ciudat lucru însă, domnul Roman s-a trezit criticând activitatea procurorului general al României, chiar dacă acesta nu este inculpat alături de Iliescu și ceilalți. Oare ce ar putea ascunde prim-ministrul României din perioada în care acest stat încă mai făcea parte din Tratatul de la Varșovia? Oare de ce s-a activat acesta brusc, susținând o temă perfect favorabilă Moscovei?

Următorul pe listă, prietenul lui Roman, fostul vice-prim-ministru al României și totdată eminența cenușie din spatele reorganizării anumitor servicii de informații la începutul anilor ’90. Ne referim, desigur, la Gelu Voican Voiculescu. Iată și ce spune acesta:

„Postura morală în care se află procurorul general este foarte jenantă și nu îl îndreptățește să mai apară public la televiziune și să prezinte situația ca și cum pentru prima dată acum în sfârşit se face lumină în chestiunea Revoluției […] Acest om compromis, complice cu torționarii din epoca comunistă, are îndrăzneala să apară și să povestească despre Revoluție”.

Ei bine, în cazul domnului Voiculescu, este dificil de înțeles pe cine anume apără. Se apără el însuși, ca inculpat, sau îi apără pe cei care – se pare – l-au încurajat să susțină în funcția de prim șef al SIE de după Revoluție pe generalul Caraman, suspectat de colaborare cu sovieticii și trecut pe linie moartă de catre Ceaușescu?

Iar pentru final, o fostă tânără speranță: Aurelian Pavelescu, ajuns președintele de azi al PNȚCD-ului lui Coposu și Rațiu. Domnul Pavelescu atinge inclusiv performanța de a fi citat de către Sputink, sub titlul sublim „Un renumit avocat cere pușcărie grea pentru Augustin Lazăr!”. Dar să-l lăsăm pe ,,renumitul’’ avocat să-și expună pledoaria:

„Augustin Lazăr trebuie să fie judecat pentru crime împotriva umanității, ca Vișinescu! […] Un criminal odios!”

Quod erat demonstrandum, am mai adăuga noi…

La final, prezint și o declarație ce poate șterge toate mizeriile spuse mai sus.

„Prezint public scuzele Ministerului Public pentru durata excesivă a duratei anchetei penale – aproape 30 de ani […] E un moment deosebit pentru justiția militară și pentru justiția română în general.” Acestea au fost cuvintele domnului Augustin Lazăr.

Citește și:

De ce a fost interzis Kelemen Hunor în Transcarpatia?

Parlamentul intervine în chestiunea Brexitului. Theresa May, pe culmile disperării?

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.