Noi știri din Europa de Est

-


Ne aflăm într-un moment în care istoria Europei se scrie sub ochii noștri. Orbiți însă de un vis început din anii 50 ai secolului trecut, vis ce a dus la ceea ce azi numim Uniunea Europeană, multora dintre noi le este greu să priceapă că acesta a luat sfârșit.

Iar acest sfârșit, pentru majoritatea statelor din centrul și estul Europei, va fi de fapt un început miraculos, ce ia viață chiar în aceste momente.

Acest început pare a se înfiripa și cu o rapiditate pe care nimeni nu a prevăzut-o: zi de zi, apar noi informații despre calea ce pare a fi aleasă de către statele din această zonă a bătrânului continent.

Mai presus de toate însă, se percep acțiuni dubioase ale Uniunii Europene, ce favorizează tocmai acest demers. Să fie vorba despre prostia ce poate împacheta inflexibilitatea și milioanele de reguli ale UE?

Să fie vorba despre o acțiune premeditată pentru a încuraja țările europene ,,cu viteza a doua” să se desprindă de Bruxelles? Nimeni nu poate încă ști.

Ceea ce este însă sigur este că istoria estului Europei nu mai are răbdare, iar avalanșa schimbărilor din acesta zonă se va abate și asupra României. Să începem deci cu știrile din aceste zile, ce întăresc ideile de mai sus.

Miercuri, Parlamentul European a denunțat amenințarea „sistemică” împotriva valorilor UE în Ungaria și a cerut lansarea procedurii Articolului 7, mecanismul cel mai radical de care dispune UE. Lansarea acestei proceduri, extrem de rar folosită, este denumită și „opțiunea nucleară” în rândul sancțiunilor posibile pe care le poate adopta UE, deoarece poate conduce, la capătul unui proces complicat, la suspendarea drepturilor de vot în cadrul Consiliului UE.

Articolul 7 permite în prima fază constatarea „existenței unui risc clar de încălcare gravă” a statului de drept într-o țară membră UE, cu sprijinul necesar a 22 de țări din organizație. Eventuale sancțiuni nu se pot însă implementa decât în a doua fază care, pentru a fi lansată, are nevoie de votul unanim al țărilor europene, cu excepția statului vizat. Acest lucru însă nu va fi posibil având în vedere strânsa legătură dintre Ungaria și Polonia.

Președintele Poloniei a ieșit de altfel, tot miercuri, cu un discurs ce pare menit a arăta celor de la Bruxelles că Ungaria nu va fi lăsată singură la greu. Atacând voalat Uniunea Europeană și ingerențele ei în politicile naționale, inclusiv în cele ale Poloniei, președintele Andrzej Duda a spus: „când problemele noastre vor fi rezolvate, ne vom ocupa de problemele europene, deocamdată însă să ne lase în pace și să ne dea voie să îndreptăm Polonia”, subliniind că polonezii „au dreptul să aibă așteptări din partea Europei, mai ales a acelei Europe care ne-a lăsat în anul 1945 pradă rușilor”.

Venind vorba între noi, dacă oficialii Uniunii Europene ar fi avut ceva vână, ar fi replicat imediat că în 1945 și SUA a lăsat Polonia pradă rușilor, asta pentru a bate și ei un apropo usturător față de vizita de săptămâna viitoare a președintelui polonez la Washington.

Politicienii UE nu au făcut însă această afirmație și fără îndoială că, peste câteva zile, pe 18 septembrie 2018, președintele Andrzej Duda și Donald Trump, după ce își vor strânge mâinile, vor discuta și chestiuni legate de formarea a ceea ce fostul secretar al apărării, Donald Rumsfeld, numea încă din deceniul trecut, ,,Noua Europa”.

De remarcat și faptul că Ungaria, un stat totuși mic, nu se lasă călcată ușor în picioare, replica diplomației maghiare fiind deosebit de incisivă.

Însuși ministrul de externe maghiar a declarat că: ,,astăzi, decizia Parlamentului European nu a fost altceva decât o răzbunare meschină a politicienilor pro-imigraţie faţă de Ungaria. Decizia a fost luată într-un mod fraudulos şi contrar regulilor relevante ale tratatelor europene“.

Una peste alta, pe zi ce trece suntem martorii formării unui bloc politic central și est european, distinct față de Uniunea Europeană, situație politică față de care nu a luat act niciun partid politic din România.

Dacă mâine ar trebui să ne îndreptăm spre cabina de vot, niciunul dintre zecile de partide din această țară nu ar avea inclus în program și atât de actuala ,,variantă poloneză”. Carevasăzică noi, românii, nu suntem defazați doar față de Europa de Vest, ci și față de ideile ce străbat mințile politicienilor din țările apropiate de granițele noastre.

De remarcat că inclusiv oficialii înalți de la Bruxelles simt sfârșitul Uniunii Europene sau cel puțin al Uniunii Europene așa cum o știm azi. În această categorie se încadrează creştin-democratul german Günther Oettinger, comisarul european pentru buget.

,,Unii din interiorul Europei doresc să o slăbească sau chiar să o distrugă – Polonia, Ungaria, România, guvernul Italiei”, spune Oettinger și are dreptate. Ce uită însă acesta să precizeze este că, paradoxal, unul dintre motivele pentru care Uniunea Europeană e cu un picior în groapă este tocmai Germania.

Nemții pur și simplu nu se vor învăța niciodată minte că pe cel care nu te iubește nu îl poți obliga să facă asta nici cu pușca, nici cu banul. Cu pușca au încercat de două ori și au eșuat. Cu banul, erau cât pe ce să reușească prin Uniunea Europeană.

Problema însă a rămas: nimeni nu îi iubește. Admirăm autostrăzile lor, admirăm disciplina lor, admirăm tehnologia lor și mai ales admirăm mașinile lor, dar prea puțini dintre noi dorim în străfundul sufletului nostru să fim nemți.

Nouă, majorității europenilor, ne este pur și simplu greu a trăi doar pentru a face bujii.

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.