Noua poliție politică

-


Nici n-a apucat să se așeze bine istoricul Ioan Aurel Pop în funcția de președinte al Academiei Române că hop, alt istoric – dar de această dată unul neștiut de nimeni – a și găsit la CNSAS o foicică, precum că dl. academician ar fi fost colaborator al unei unități a Securității, mai precis UM 0225.

Până să ajungem să vorbim despre colaborarea domnului Pop cu serviciile de informații, nu putem trece cu vederea mârlănia, golănismul ,,loviturii de presă’’. Carevasăzică, o informație de o asemenea valoare nu este scoasă la iveală când apare, acum o săptămâna, acum o lună sau poate acum un an, ci fix în momentul în care trebuie să terfelim imaginea unui om care ajunge într-o funcție. Cât de dezgustator! Doar pentru acest mic amănunt, care denotă o mârșăvie înfiorătoare, individul cu pricina ar trebui dat urgent afară din CNSAS. Sau poate că a venit momentul să înființăm și un Consiliu Național de Studiu al CNSAS-ului? Că la ce lovituri sub centură, apropouri în coadă de pește și alte mitocănii știu unii indivizi din această organizație să facă, zău că i-ar bate la fundul gol pe toți securiștii lui Ceaușescu.

A două la mână: domnul istoric angajat la CNSAS trebuie să nu mai dezinformeze și să spună că UM 0225 s-a ocupat nu doar de ,,urmărirea emigraţiei româneşti’’, ci și de iredentismul maghiar, secte, francmasonerie – chiar, se mai ocupă cineva azi de indivizii cu sorțuleț? – promovarea intereselor României în exterior, combaterea propagandei ostile României venite din partea altor state și altele…

A treia la mână:  există totuși o diferență între un colaborator și un informator al Securității, însă mai întotdeauna cei de la CNSAS se prefac că nu cunosc asta, cel mai probabil intenționat, pentru un scandal mai mare în presă, atunci cand trebuie. Conform adeverinței nr 2689/05.05.2009, adeverința emisă tocmai de CNSAS, domnul Ioan Aurel Pop nu a avut vreo legătură cu Securitatea. Punct.

Dacă ne-am întoarce în 1985 – când este datată fițuica – și am fi șeful UM 0225, oare în ce poblemă l-am ruga să colaboreze cu noi pe istoricul Ioan Aurel Pop? Păi cam la toate, firește, la acea vreme dl. academician – șef de pomotie atât al liceului cât și al facultății de istorie – fiind un tânăr care stăpânea cunoștințe utile pentru multe din chestiunile enumerate mai sus, de interes pentru UM 0225. Să continuăm în aceeași notă: oare domnul de la CNSAS cunoaște faptul că și istoricul Nicolae Iorga a fost colaborator al SSI – Servicul Secret de Informații condus de Mihail Moruzov? Poate că dacă ,,istoricul” de la CNSAS ar studia și prin alte arhive, ar descoperi referatele științifice pe teme de mare interes, pe care marele Nicolae Iorga le-a întocmit pentru șeful serviciului român de informații de atunci. Asta pentru că – nu-i așa – trebuie să fii un dobitoc să ai la îndemână un om de mare valoare și să nu te consulți cu el în chestiuni care sunt legate de pregătirea lui academică.

A treia la mână:  există totuși o diferență între un colaborator și un informator al Securității, însă mai întotdeauna cei de la CNSAS se prefac că nu cunosc asta, cel mai probabil intenționat, pentru un scandal mai mare în presă, atunci cand trebuie. Conform adeverinței nr 2689/05.05.2009, adeverința emisă tocmai de CNSAS, domnul Ioan Aurel Pop nu a avut vreo legătură cu Securitatea. Punct.

Dar, ca să încheiem totuși discuția în mod clar: a colaborat dl. Pop cumva, în orice fel, cu UM 0225? Nu! Pentru că tocmai un ,,nu’’ se află trecut în dreptul numelui său – vezi fotografia ce însoțește acest articol – chiar pe documentul prezentat de ,,istoricul’’ de la CNSAS. 

Pe acest document scrie clar: ,,Lista cu colaboratorii din legătura unității dv, o vom trimite după ce aceștia vor fi trecuți în caiet, în vederea obținerii aprobării conform Hotărîrii Comitetului Politic Executiv al C.C. al PCR’’. Despre ce este vorba? Securitatea nu avea voie să recruteze membri de partid decât cu acordul conducerii Partidului. Altfel fiind spus, pentru cei aflați pe listă la acel moment trebuia să se obțină aprobarea conducerii PCR, lucru care,  evident, nu s-a întâmplat în cazul lui Ioan-Aurel Pop, în dreptul numelui dânsului apărând un ,,NU’’. Desigur, în acest caz mulți vor strâmba din nas ca dl. Pop a fost membru de Partid. Însă cine a trăit vremurile de atunci știe că pentru majoritatea românilor, apartenența la partid nu era o chestiune de crez, ci un lucru comun. 

Acestea fiind zise, cine are interesul să defăimeze azi unul dintre cei mai mari istorici în viață ai României și totodată președinte al Academiei Române? Iar ca să închei cum se cuvine, parcă nimic nu se pliază mai bine pe această afacere decât o seamă de versuri ale poetului Cezar Ivănescu:

,,Neam bun și blând de trădători

Cuminte, cu aleasă cruce,

Pe fii săi dumnezeiești

Neamul întreg pe cruce-i duce.’’


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *