Orbanizarea Europei de Est

-


Un mare sictir bântuie partea răsăriteană a bătrânului continent. Este sictirul celor ajunși târziu la masa bogaților, loc unde au observat că, din plictiseală, îmbuibații Europei au ajus să se și pârțâie în timp ce înfulecă.

Da, este sictirul acelora despre care unii spun că sunt întârziați ai istoriei, dar care, tocmai din această cauză, pare că și-au păstrat luciditatea de a nu emana oricum și oriunde mirosul neplăcut al corectitudinii politice.

Sfat pentru cei care vor continua să nesocotească timpul istoric al popoarelor din Europa de Est: să își aducă aminte că măreția Imperiului Roman s-a născut într-adevăr în Vest, dar a continuat în cealaltă direcție mult timp, după căderea Romei!

Nu ar fi deci o noutate dacă, din întâmplare, Bruxelles-ul ar cădea mâine, iar poimâine o nouă formă de organizare a unei părți din Europa ar fi condusă de la Varșovia sau, mai bine zis, din liniștitul oraș de pe malul Dunarii, numit Vișegrad. Dar este parcă prea devreme să discutăm despre aceste chestiuni…

Putem însă discuta despre faptul că, treptat, Uniunea Europeană se prefigurează a fi cireașa de pe tortul eșecului a ceea ce, de pe la 1853 încoace, numim Realpolitik. Se pare că, de la un anumit nivel, este nevoie de ceva mai mult decât pragmatism politic, pentru a muta națiunile pe o treaptă superioară de dezvoltare.

Asta poate și pentru că omul, după ce s-a văzut stăpân pe o mașina, o locuința și un frigider plin cu crenvurști, aspiră la lucruri mai puțin palpabile. La propriul suflet, de pildă. Și la urma urmei, nici toate afacerile imobiliare plus fabricile de mașini și mezeluri din lume nu pot lua ceea ce este omenesc din om.

Și evident, la un moment dat, această chemare interioară – supusă și la tot soiul de presiuni ,,corecte politic’’ – va crea o masă critică care se va exprima la vot. Iar acest vot, în Europa, se pare că nu va fi luat nici de liberali, nici de socialiști…

Cam aceasta este explicația a ceea ce se întâmplă de ceva timp în Polonia, Cehia, Slovacia și – cel mai răsunător caz – Ungaria, acolo unde face furori încă o victorie a lui Viktor Orban, ce a obținut recent două treimi din voturile maghiarilor, la alegerile parlamentare.

Iar acum o chestiune specială, ca pentru sfârșit: să nu mai vorbim despre politicienii care conduc statele amintite mai sus că sunt iliberali. Pentru că s-ar putea să aflăm că acest cuvânt este de fapt unul inventat de niște indivizi care ar fi capabili să pronunțe orice mai puțin cuvântul c-o-n-s-e-r-v-a-t-o-r.

Și care uită un lucru fundamental: istoria ultimelor secole demonstrează cât se poate de limpede că, pe lângă socialism și liberalism, și conservatorismul este compatibil cu democrația. Numai că spre diferență de primele două, el este compatibil si cu omenescul din om.

Citeşte şi:

Arafat a pus gând rău ţigărilor electronice

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *