Un român, părintele motorului cu reacţie. Una dintre invenţiile sale a deschis drumul misiunii Apollo

-


Academicianul Henri Coandă (7 iunie 1886-25 noiembrie 1972) a fost o personalitate complexă în istoria aviaţiei române, fiind părintele motorului cu reacţie şi cel care a descoperit efectul care îi poartă numele.

 

Foto: Henri Coandă – WordPress.co

Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, în Bucureşti, în familia lui Constantin Coandă, fost mareşal al Curţii Regale a României, profesor de matematici la Şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti şi a franţuzoaicei Haydé Danet, născută în Morlaix, fiica doctorului francez Gustav Danet, medicul lui Napoleon al III-lea.  Studiile le-a început la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, apoi la Liceul militar din Iaşi, pe care îl termină, în 1902, ca şef de promoţie (şi tatăl lui, Constantin Coandă, a terminat acest liceu ca şef de promoţie, în 1874). În 1905, Coandă a absolvit Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti ca ofiţer de artilerie.</span>

Una din ocupaţiile sale preferate, afară de ştiinţă, era sculptura, celebrul Rodin fiindu-i profesor. Analizând cu prietenul său Brâncuşi „esenţa zborului”, Coandă a transpus-o în formă tehnică. La 19 ani, aceasta a  construit o primă machetă de avion propulsat de un motor-rachetă cu combustibil solid.

Pentru pasiunea sa legată de motoare şi aviaţie, Coandă s-a specializat succesiv la: Şcoala Politehnică din Charlottenburg (1906), Universitatea de Ştiinţe din Liege (1908) şi Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii Mecanice din Paris (1909). La 22 de ani era deja inginer diplomat, licenţiat în ştiinţe, inginer în aeronautică, inginer frigotehnist. La Şcoala superioară de electricitate din Montefiore Coandă a construit un prim planor cu care a zburat, iar în 1907, la Salonul expoziţiei organizat în Palatul Sporturilor din Berlin, a prezentat, pentru prima oară în lume, macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacţie.

Prin intermediul acestei invenţii, Coandă a revoluţionat aviaţia şi implicit tehnica, inventând o platformă mobilă pentru experimente aerodinamice, montată pe un tren în mişcare, asupra căreia făcea determinări cantitative aeronautice folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră fotografică specială, concepută de el.

Foto: Uniti Schimbam

Astfel, la 9 august 1910, în Franţa, Coandă a obţinut brevetul de invenţie pentru motorul „turbo-propulsor”. La 15 octombrie 1910, la cel de-al doilea Salon Aeronautic din Paris, a prezentat primul avion cu reacţie din lume, precursorul turboreactoarelor de astăzi.

Primul avion cu reacţie din lume a lui Coandă, precursor al turboreactoarelor

Coandă a testat motorul pe 16 decembrie 1910, la aeroportul Issy-les Moulineaux, în apropiere de Paris, dar în timpul zborului de aproape un minut avionul a luat foc şi a ars complet. Coandă a scăpat numai cu leziuni uşoare şi cu o fractură la antebraţ. Incidentul va fi punctul de pornire pentru o serie de studii aprofundate, care vor pune la punct principiul folosit şi astăzi de constructorii de motoare de avion. În 1911, acesta a început construcţia primului avion bimotor.

La 24 de ani, a fost numit director al Uzinelor „Bristol Aeroplain Companie” din Marea Britanie, unde proiectează, între 1912-1914, mai multe aparate de zbor care s-au evidenţiat prin calităţile lor. El şi-a pus amprenta asupra firmei, făcând din Bristol una dintre cele mai importante întreprinderi aeronautice.

A descoperit în 1930 „efectul Coandă” (constă în principiul de a crea o zonă de depresiune în plin aer de-a lungul unui perete, această zonă permiţând fluidelor să vină şi să ia direcţia peretelui unde s-a făcut depresiunea), pe care l-a brevetat în 1934, sub denumirea de „procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”.

Pornind de la acest fenomen, a proiectat în 1935 o „aerodină lenticulară”, aparat de zbor în formă de „farfurie zburătoare”, fără piese mecanice, care decola şi ateriza pe verticală, se menţinea în aer într-un punct fix şi se deplasa cu viteze mari (800 de Km pe oră) şi avea o rază de acţiune de 5000 km. Printre alte aplicaţii ale „efectului Coandă” se numără: poşta pneumatică, turbinele cu gaze, propulsia vehiculelor aeriene, frâna de recul pentru arme de foc (a creat primul tun fără recul pentru avioane); de o mare importanţă este utilizarea sa la sistemele logice cu acţionare fluidă, aplicate în automatică.

Foto: Rador

Cu ajutorul „efectului Coandă” au fost construite aparate medicale folosite pentru respiraţia artificială. Tot pe baza acestui efect, Coandă a gândit un mijloc de transport în tuburi pentru corpurile solide, cu viteze de 500-600 km pe oră (sub egida Institutului Naţional de Creaţie Ştiinţifică, înfiinţat de Henri Coandă, s-au făcut testări la această invenţie, dar treptat, după moartea savantului, experimentul a fost abandonat).

De asemenea, acesta a anticipat cu peste 30 de ani evoluţia ştiinţei şi tehnicii, celebrul inginer francez Gustave Eiffel spunând că „Coandă s-a născut cu 30, dacă nu chiar cu 50 de ani prea devreme!”

În anii 1960, Coandă a lucrat pentru US Air Force şi pentru NASA în programe secrete de cercetare. A realizat o torpilă subacvatică, capabilă de o viteză de 160 km/oră, fără a crea valuri, fiind nedetectabilă de sistemele de tip radar. Cercetătorul Valeriu Avram de la Muzeul Aviaţiei a relatat că, în 2001, generalul american James T. Curie, vizitând Sala „Henri Coandă”, a declarat neoficial că în 1965 a văzut o „farfurie zburătoare” în hangarul unei baze militare americane din deşertul Nevada, despre care i s-a spus că a fost construită de Coandă.

 „Epoleţii zburători” ai lui Coandă, folosiţi cu succes în Programul NASA „Apollo”

În 1970, Coandă a revenit în România şi a format un „institut de inteligenţă românească”, unde a fost mentor pentru mulţi cercetători şi ingineri.

„Am spus de mai multe ori că nu trebuie să admirăm o maşină, un automobil sau un aeroplan. Adevărul adevărat este că trebuie să admirăm creierul care a fost capabil să le facă. Acest creier este ceea ce numim noi materie cenuşie şi ea se află în mare cantitate la noi în ţară şi lipseşte în alte părţi. Mă întreb dacă n-am putea să reevaluăm această materie cenuşie, adică gândirea românească, în aşa fel încât cei din alte ţări să vină să cumpere ideile noastre, iar nu noi să plătim altora transformările ideilor româneşti. De aceea aş vrea să fac un soi de centru de gândire românească în toate domeniile”, declara savantul Henri Coandă.

Acesta a fost doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucureşti (1967), membru al Academiei Române (1971), membru de onoare al Academiei Aeronautice Regale Britanice (1971). De asemenea, a fost autorul a peste 250 de invenţii, pentru care a obţinut 700 de brevete de proprietate intelectuală în numeroase ţări ale lumii. La Muzeul Aviaţiei se află aproape 700 de kg de documente care i-au aparţinut lui Coandă, ce conţin informaţii viabile chiar şi pentru nivelul tehnologic actual.

Foto: DIR

A murit la Bucureşti la începutul lui noiembrie 1972, când cădeau primii fulgi de zăpadă.

Realizările de unanim prestigiu internaţional ale savantului român Henri Coandă l-au consacrat printre personalităţile proeminente ale secolului XX, în panteonul ştiinţei universale.

 

Citeşte şi:

Istorii Secrete. Cum s-a folosit Ceauşescu de Securitate şi Miliţie în Africa la începutul anilor ’70. INTERVIU cu istoricul Bogdan Ranteş

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.