„Plec ţopăind”. Ce a fugărit-o din nou în afara țării pe o tânără de 37 de ani?

-


Mihaela Moldovan are 37 de ani și în urmă cu 6 ani a plecat în Germania iar mai apoi în Anglia, unde şi-a întemeiat o familie. În vara lui 2017, împreună cu soțul său, Mihaela a decis să se întoarcă în România. După câteva luni, cei doi, alături de fetița lor, au decis să-și construiască viitorul în afară țării. Din povestea Mihaelei, se înțelege că România se află la ani lumină de lumea civilizată.

Mihaela și soțul ei au renunţat la job-urile pe care le aveau şi s-au mutat în Zalău, oraşul natal al Mihaelei.

„Aveam unde sta, iar părinţii mei, care au locuit 25 de ani în Germania, se întorseseră în ţară de ceva timp. În plus, îmi doream tare mult ca fetiţa mea să îmi cunoască bunica din România”, mai spune tânăra.

Cei doi și-au găsit câte un job în Cluj și făceau naveta zilnic.

„Ştiam că nu există autostradă şi ne aşteptam ca timpul de navetă să fie zilnic de circa 4 ore, însă drumurile pe care le făceam s-au dovedit altfel decât credeam. Plecam la 5.20… mergeam pe întuneric, veneam pe întuneric. Nu puţine au fost situaţiile în care ne-am trezit, prin satele pe care le traversam, cu câte un câine ce sărea în faţa maşinii ori cu oameni care se deplasau pe marginea drumului, în lipsa de trotuare”, explică Mihaela.

Mihaela povestește că Marcell, care până atunci luase contact doar cu latura idilică a ţării, s-a trezit în faţa unei realităţi neaşteptate: „El fusese până atunci în România doar în concediu şi era fascinat de frumuseţile de la noi. Îmi spunea că dealurile pe care le vede venind de la Cluj la Zalău îi amintesc de cele din wallpaper-ul Windows, este fascinat de gustul fructelor şi legumelor din piaţă. I-a fost imposibil să se adapteze şi mereu bombănea cu privire la mizeria de lângă bloc, la muşte ori la faptul că găsea foarte greu un loc unde să îşi parcheze maşina”.

Realitatea din România, neschimbată de 30 de ani, a dezamăgit-o profund pe Mihaela: „Dacă am nevoie să rezolv nişte aspecte birocratice, trebuie să îmi iau zi liberă ca să mă plimb între ghişee. Dincolo, se merge foarte mult pe online: documentele se trimit pe mail, plăţile se fac cu cardul. La noi, la poşta, spre exemplu, nu există cititor de carduri; aşa că mai întâi mă duc să întreb câţi bani cash îmi trebuie, după care merg la bancomat şi apoi revin la ghişeu”.

La un moment dat, au luat în calcul să se mute la Cluj: „Chiriile sunt exorbitante pentru patru pereţi de beton, mizerie între blocuri, cartiere aglomerate, fără locuri de parcare. Una peste alta, ieşeam şi mai scump şi nu era ceva ce să ne placă… aşa că am decis să continuăm cu naveta”.

După un concediu în trei țări din afară, cei doi și-au dat seama că au greșit revenind în România: „Când ne-am văzut pe autostradă, când am luat din nou contact cu mentalităţile de acolo, am simţit libertatea pe care o aveam înainte şi care ne-a lipsit în tot acest timp. Aşa că ne-am zis: «Gata! Ne mutăm înapoi!»”.

Din păcate, Mihaela nu mai crede că țara se va face bine în viitorul apropiat

„Cred că suntem fără speranţă; sunt omul care merge la vot de fiecare dată şi la fiecare mandat aveam încredere că se va schimba ceva, dar degeaba. Nu e nimic stabil. Mulţi mi-au spus că am curaj că plec, dar eu cred că sunt curajoşi cei care rămân aici şi pot să ducă ce urmează. Îţi trebuie curaj să îţi creşti copilul în România, cu sistemul de învăţământ actual, care se schimbă mereu, să te confrunţi cu lipsa din spitale, să vezi că munceşti zi de zi şi nu ai niciodată suficienţi bani încât să îţi asiguri nu numai un trai decent, dar şi să poţi economisi pentru ziua de mâine. Ăsta este curaj, nu faptul că plec. La mine e experienţa de a pleca din ţară, de a şti mersul lucrurilor”.

Cei doi s-au mutat în Munchen. „El câştigă atât de bine încât eu voi putea sta acasă un an, până când fetiţa mea va începe să meargă la grădiniţă. În plus, leafa lui ne va acoperi chiria, ne va permite să mergem în vacanţe şi să punem câţiva bănuţi deoparte. Plec fără regrete. Plec ţopăind. O să-mi lipsească mâncarea, pădurea din satul bunicii, pe unde mă plimbam în timpul liber şi să aud vorbindu-se limba română”, a conchis Mihaela.






Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.