Povestea lui “Schindler” de la Cernăuţi. “Eu vin să-ţi plivesc grădina de neghină şi dumneata te opui?”(I)

-


În 1993, regizorul Steven Spielberg aducea în prim plan povestea germanului Oskar Schindler care şi-a riscat viaţa pentru a salva de la moarte peste 1100 de evrei şi câştiga şapte premii Oscar cu “Lista lui Schindler”. Un erou a fost şi cetăţeanul român Traian Popovici care, din postura de edil al Cernăuţiului în vremea guvernării antonesciene, a reuşit să salveze de la deportarea din Transnistria circa 20000 de evrei.

Pentru gestul şi curajul său, în 1969 oficialii de la Yad Vashem (n.r.Memorialul Victimelor Holocaustului din Israel)l-au omagiat post-mortem pe Traian Popovici cu cea mai înaltă distincţie a statului evreu,”Drept între Popoare”.

sursa foto: Radio Chişinău

Traian Popovici s-a născut pe 17 octombrie 1892 în satul Ruşii Mănăstioarei(n.r. Austro-Ungaria), în familia preotului ortodox Ioan Popovici. Acesta a urmat studiile gimnaziale şi liceale la Suceava, apoi a absolvit Dreptul la Universitatea din Cernăuţi.

După cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei la 28 iunie 1940 către URSS în urma pactului Ribbentrop-Molotov, Traian Popovici s-a refugiat la Bucureşti. În august 1941, se întoarce la Cernăuţi unde va fi numit primar în urma eliberării acestor teritorii româneşti de către armata română. La început, acesta a susținut regimul antonescian însă în scurt timp este dezamăgit de acesta, ca urmare a politicilor sale segregaţioniste, potrivit yadvashem.org.

În Bucovina şi-n special în Cernăuţi era o puternică comunitate evreiască. „Procentajul populaţiei evreieşti din întreaga Bucovină a fost până la primul război mondial de aproape 10%, însumând ei o cifră de cca. 90.000 locuitori. Acest procent s-a menţinut şi până în anul 1940, când numărul lor era de peste 120.000 pe provincie, din care procentul cel mai ridicat l-a dat Cernăuţi, socotită fiind „minoritatea” evreiască la aproape 70.000 suflete, faţă de 140.000 ale întregului oraş.

sursa foto: Guerilla

Pe ce cale şi la ce împrejurări a fost diminuat numărul lor până la iulie 1941 la numai peste 50.000 locuitori pentru Cernăuţi, intactă rămânând populaţia evreiască în Sudul Bucovinei, scapă cenzurii mele. Fapt cert este că numărul evreilor la revenirea noastră în 1941 a fost pentru Bucovina de Nord de cca. 65-70.000, din cari numai la Cernăuţi cifra lor trecea de 50.000. În jurul acestei cifre, pentru „evacuarea” ei, s-a dat lupta din octombrie 1941 şi până în iulie 1942”, scria Traian Popovici în „Spovedania”.

În momentul în care a fost numit primar al Cernăuţilor legislaţia anti-evreiască era deja adoptată de către administraţia militară şi Popovici a încercat să ajute pe cât a putut mii de evrei să nu cadă pradă deportărilor în Transnistria.

La 10 octombrie 1941, guvernatorul Bucovinei, generalul Calotescu în baza ordinelor cabinetului condus de generalul Ion Antonescu a decretat crearea unui ghetou la Cernăuţi şi totodată deportarea evreilor din oraş. Traian Popovici și-a exprimat obiecția, dar fără rezultat.

„În câteva zile au început deportările, iar evreii din Cernăuţi au fost transportați de-a lungul râului în Transnistria. Guvernatorul mi-a cerut să-i fac o propunere concretă, de felul cum primăria înţelege rezolvarea ghetoului. Am expus pe larg specificul evreilor din Bucovina, cultura lor, contribuţia lor la ridicarea oraşului sub regimul austriac, aportul lor în domeniul comerţului, industriei, meseriilor, al medicinii, al artelor şi al magistraturii, precum şi în câmpul altor îndeletniciri intelectuale. Am relevat în special contribuţia lor sub regimul românesc şi voinţa lor de asimilare, am disecat curentele vieţii lor politice, evidenţiind colaborarea lor tipică cu partidele de guvernare Cu un cuvânt, am analizat întreaga lor valoare, în lumina calităţilor ca şi a defectelor lor. În concluzie, eram împotriva ghetoului. Temându-mă însă de mai rău – eram conştient că sunt în minoritate cu vederile mele – am făcut oarecari concesii”, opina Traian Popovici.

sursa foto: stocknewsusa.com

La mijlocul lunii noiembrie 1941, 28.000 de evrei din oraș fuseseră deja deportați. Condițiile îngrozitoare din Transnistria și munca inumană au dus la moartea a 14000 din  evreii deportați.

„Vaietul de jale ce se străbătea până în capitala provinciei pe diferite căi a ţinut în prostaţie pe toţi oamenii de bine. Intervenţiile fruntaşilor din judeţe erau rău văzute. Cruţarea unuia sau altuia pentru care intervenea protestul populaţiei, se făceau de guvernământ, la cazuri în adevăr care ieşeau din comun şi se făcea anevoie mare. Au fost ridicaţi oameni de valoare cari îşi câştigaseră merite pentru judeţ, oameni cari şi-au avut un rost in viaţa lui.

sursa foto: TVR 2

Ridicarea s-a făcut în masă, cruţarea sporadică şi numai la intervenţia chiar a Prefectului. Stăruinţele fruntaşilor autohtoni nici nu erau luate în considerare. D-nule primar, cine va scrie istoria, jidanii? Eu vin să-ţi plivesc grădina de neghină şi d-ta te opui? I-am răspuns tăios: D-nule Colonel, grădina mi-o plivesc singur, iar în ce priveşte istoria nu o vor scrie numai jidanii, că nu e lumea  numai a lor, o vor scrie istoricii tuturor popoarelor, vom scrie chiar noi şi mai degrabă decât crezi. Mă tem că vei citi încă domnia ta istoria la care vrei să contribui”, sublinia Traian Popovici.

Din memoriile sale, aflăm lupta pe care acesta a purtat-o cu administraţia militară antonesciană de la Cernăuţi, pentru salvarea evreilor cu profesii liberale şi a celor care prin activitatea lor culturală făcuseseră cinste României.

„Am cerut graţie pentru cei dăruiţi bisericii prin botez, arătând că furăm temeiurile ei, misionarismul fiind cheia de boltă a creştinismului. Am cerut cruţarea pentru cei juruiţi culturii profunde şi artelor frumoase. Am cerut recompensă pentru cei care au binemeritat recunoştinţa de la neam, pensionari, ofiţeri, invalizi. Am cerut păstrarea maeştrilor în toate ramurile de industrie. Am cerut, în slujba umanităţii, exceptarea medicilor. Am cerut, pentru opera de reconstrucţie, ingineri şi arhitecţi.

sursa foto: collections.ushmm.org

Am cerut, pentru cinstirea intelectului şi civilizaţiei, magistraţii şi avocaţii. Iarăşi nu interesează cine m-a combătut şi cu cari argumente am fost combătut. Rezultatul a fost că guvernatorul a acceptat în parte expunerea mea şi de faţă cu toţi m-au autorizat a alcătui un tablou de cei cari, prin prisma considerentelor de mai sus, au binemeritat recunoştinţă de la neamul nostru. Am fost limitat în acest tablou la maximum 100-120 persoane.  Când am părăsit şedinţa, fusesem tacit ostracizat şi de oficialitate ca  jidov”, scria Traian Popovici.

sursa foto: ovidiu czinka

Mai puteţi citi şi: Sistemul de valori voiculescian

Urmărește Jurnaliștii.ro și pe Facebook pentru a fi la curent cu cele mai noi și mai importante știri ale zilei!

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.