„Prea Sfântul” Petrache Lupu şi minunea de la Maglavit (I)

-


Petrache Lupu (1907-1994) a fost un cioban surdo-mut, care în vara anului 1935 a creat o întreagă isterie în România interbelică, când a susţinut că I s-a arătat Dumnezeu. Acesta a susţinut că a avut trei întâlniri cu Divinitatea, în zilele de 31 mai, 7 şi 14 iunie 1935 în jurul localităţii Maglavit, unde îşi avea stâna în locul numit “la buturugi”.

 

Petrache Lupu era un ţăran analfabet şi cu un uşor handicap de vorbire, care după întâlnirea cu Divinitatea I se “dezlegase limba”, dobândise harul de a-I vindeca pe cei sărmani şi  chiar  prevestea  întâmplări din viitor. Între 1935 şi 1938, Maglavitul devenise loc de pelerinaj pentru cei  credincioşi, bolnavi şi curioşi care doreau să îl vadă pe viu pe cioban.

Pe 31 mai 1935, într-o zi de vineri, Petrache Lupu a avut prima întâlnire cu Divinitatea, în dreptul a trei buturugi din drumul său către stâna de oi, unde a susţinut că i-a ieşit în cale un “Moş cu barba albă şi lungă până la brâu, mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba”. Potrivit relatărilor acestuia din presa vremii, Moşul era acoperit cu “păr alb ca mătasea pe întreg corpul, ca o sarică ciobănească”.

sursa foto: antena 1

Acesta i-a spus lui Petrache să se ducă în sat şi să le vorbească  oamenilor despre cuvântul lui Dumnezeu, pocăinţă şi rânduială.

“Să te duci să spui la lume, la părintele, la primărie şi la biserică, că dacă oamenii nu se potolesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele şi dacă nu vin la biserică, atunci foc, atunci le rup muncile. După aceste cuvinte, Moşul s-a înălţat într-un nor pătrat şi luminos”, povestea Lupu profesorului G.Marinescu.

Iniţial, Petrache Lupu nu a povestit nimănui cele întâmplate la buturugi de teamă  să nu fie luat în batjocură de sătenii din Maglavit.

Pe 7 iunie 1935, a avut loc ce de-a doua întâlnire a lui Petrache cu Moşul, care i-a spus să le vorbească din nou oamenilor din nou despre credinţă, rugăciune şi întoarcerea la Dumnezeu.

“Când a ajuns Petrache Lupu la stână nu a spus la nimeni nimic, ca să nu fie luat în râs. A doua vineri (7 iunie) i-a ieşit în acelaşi loc Moşul din nou în cale care i-a zis: De ce nu ai spus la lume ce ţi-am zis? Petrache i-a răspuns: “ Am uitat” şi s-a închinat, apoi a adăugat: “Bine, te iert, dar să spui la lume tot ce ţi-am zis?”. “Doamne iartă-mă că am să spui!”. Apoi, Moşul a dispărut ca şi întâia data. Petrache Lupu s-a  închinat, însă ajungând la târlă şi de data aceasta nu a spus la nimeni nimic, frica, că lumea va râde de el, fiind mai puternică decât porunca Moşului”, sublinia jurnalistul Bunea Fox, în reportajul său de la Maglavit.

sursa foto: antena 1

Pe 14 iunie 1935, Petrache Lupu a avut cea de-a treia întâlnire cu Divinitatea, care l-a certat pentru că refuzase să îi asculte poruncile şi să le vorbească oamenilor despre credinţă, post şi rugăciune.

“De ce nu ai spus la lume ce ţi-am spus întâia şi a doua oară? Am uitat. Nu te mai iert”. Să spui la lumea cu care te întâlneşti că dacă nu se potoleşte, dacă nu ţin sărbătorile, dacă mai fac rele, dacă nu mai vin la biserică să se roage, dacă nu se apropie, atunci foc, atunci le rup muncile”, povestea ciobanul Petrache Lupu jurnaliştilor de la Realitatea Ilustrată.

Sâmbătă, pe 15 iunie 1935, Petrache Lupu i-a îndeplinit porunca Moşului şi a plecat în sat unde a povestit ceea ce I se întâmplase la buturugi preotului, primarului şi oamenilor din sat.

Din acest moment, ciobanul Petrache Lupu a devenit un personaj adulat şi contestat în epocă pentru că susţinea că s-a întâlnit cu Dumnezeu.

Autorităţile centrale şi presa l-au luat în vizor întrucât după ce-a treia întâlnire cu Moşul, personalitatea acestuia se schimbase radical. În cursul săptămânii, îi îndemna pe oameni să vină la biserică şi să se roage lui Dumnezeu pentru iertare, să nu muncească de sărbători, să nu fure, să nu curvească şi să ţină posturile.

Pe 14 iulie 1935, la slujba de la biserica din Maglavit au venit 3000 de oameni împreună cu şapte preoţi pentru a-l asculta pe Petrache Lupu şi pentru a vedea locul, unde avusese “vedenia” întâlnirii cu Moşul.

Fenomenul de la Maglavit s-a transformat rapid şi în primele luni se strângeau peste 10.000 de oameni la procesiunile din zonă, precum şi donaţiile pentru troiţe şi pentru zidirea fântânii acestuia.

“Lumea vine aici, aprinde lumânări şi se roagă. La început unii, necredincioşi cereau ca ciobanul să fie arestat, iar credincioşii care veneau să aprindă lumânări, tămâie, candele să fie îndepărtaţi.  Autoriatea morală a ciobanului este foarte mare. El este numit “prea Sfântul”, rugăciunile le face el, lume se închină şi se roagă pe el să intervină la Moşul”, scria profesorul G.Marinescu în cartea “Lourdes şi Maglavit”.

Petrache Lupu nu primea banii din donaţii pentru sine, ci îi strângeau împreună cu preotul Bobin pentru construcţia unei biserici la buturugi unde se întâlnise cu Moşul.

În toamna anului 1935, Lupu căpătase în rândul credincioşilor şi al celor nevoiaşi o aura de Sfânt şi îi atrăsese atenţia ÎPS Miron Cristea care îi cinstea îndemnurile acestuia: “Pocăiţi-vă, îndreptaţi-vă, feriţi-vă de rele, mergeţi la Sfânta Biserică şi vă rugaţi şi împliniţi poruncile învăţate de ea”.

sursa foto: adevărul.ro

“Pe 14 septembrie 1935, Petrache Lupu a asistat la slujba religioasă de la biserica din sat, iar de la ora 9.00 în fruntea unei imense procesiuni, între preoţime şi jandarmi, care îl apără de mulţime, a pornit pe drumul de curând făcut prin pădure până la târla din marginea Dunării. De-a lungul şoselii, câteva zeci de mii de oameni se închinau înşiraţi pe două rânduri. Mii de bărbaţi şi femei îi aşteptau în genunchi trecerea. Petrache nu le făcea nici un semn, nu le spunea nici o vorbă. Mergea drept şi se lăsa atins, ca în vis, de către o mână scăpată printre jandarmi. Era obiectul unei adoraţii mistice care la schilozi şi bolnavi ia forme de delir. Mătăniile şi îngenuchierile nu iau sfârşit decât la 9 şi jumătate, când cortegiul ajunge la vechea târlă. Acolo episcopul Bartolomeu aşteaptă, în mijlocul unui sobor de 20 de preoţi, sosirea ciobanului”, sublinia Bunea Fox.

În scurt timp, aurei de sfânt al lui Petrache I se alăturase şi cea de tămăduitor al celor bolnavi şi schilozi.

“Radu Manolescu din Ianca, judeţul Brăila, în vârstă de 54 ani, a venit cu mâna şi piciorul drept paralizate. După o şedere de şapte zile la buturugi  a plecat vindecat. Costică Trandafir din Coşereni, judeţul Ialomiţa, mut şi surd de 17 ani, dormind o noapte la buturuga mare a început să vorbească perfect”, sublinia G.Marinescu în cartea Lourdes şi Maglavit.

sursa foto: adevărul.ro

Mai puteţi citi şi: Varujan Vosganian ne învață în ce cheie trebuie citite știrile despre legea salarizării

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.