Presa se sinucide cu fiecare știre despre sinucidere

-


De când e presa și cerneala, umanitatea a avut o apetență pentru scabros. Știrile negative au avut mereu priză la mase, fiind mereu interesant și captivant să afli de suferințele altora. Oamenii fericiți ne indispun, suferinzii ne lasă impresia că avem vieți bune.

Cu toate astea, pretinzând că suntem ființe evoluate, în societăți așijderea, să mai faci un caz național din drame mici și personale este o uriașă dovadă de lipsă de tact, bun simț și bun gust.

Am ajuns la această revelație personală relativ recent când am citit în varianta online a Gazetei Sporturilor (țidulă pseudo-sportivă despre care o să mai vorbim) o știre care n-a putut rămâne în anonimat: fiul unui celebru fotbalist s-a sinucid.

E vorba despre un fost fotbalist de la Ceahlăul și Petrolul și fiul lui de 16 ani care a ales să-și pună capăt zilelor. Publicația devine foarte explicită și răspunde la nevoia cititorilor cu maxim de tact jurnalistic, răspunzând la toate întrebările de bază, cele 5 învățate cu sârg la „Școala de Jurnalism”:

Ce? O sinucidere.

Cum? Spânzurare-n scara blocului.

Unde? În Ploiești.

Când? Cu câteva ore înainte să citești știrea.

Cine? Fiul unui celebru fotbalist.

Gazeta Sporturilor îți răspunde la toate aceste întrebări, o sinucidere a unei terțe părți din lumea fotbalului fiind de maxim interes.

Dar să nu-i judec aspru doar pe cei de la GsP. Toți au avut astfel de derapaje. Toți au băgat microfonul în ochii plânși ai rudelor îndurerate, toți au întrebat (penibil) „de ce?” și „vă pare rău?”.

Sinuciderile celebre sunt adevărate mine de aur pentru spațiul de emisie, ori tastatură. Merg gurile și degetele pe subiect ca-n sevraj.

Sinuciderile anonime sunt doar mici plânsoteli, balast. Dar bune și astea când n-ai nimic. Nu e ca și cum existența zilnică îți oferă prea multe știri, nu? O sinucidere anonimă bate oricând o relatare de la 3.000 de kilometri despre o instabilitate socială care ne poate afecta oricând.

Ejti prost, Bonea? Știrile se întâmplă în scări de bloc din Ploiești, nu-n țări sărace de unde pot pleca milioane de suflete căutând refugiu și pace!”.

Departe de a blaza o sinucidere (celebră sau anonimă), dar să nu uităm că presa o relatează ca subiect de umplutură, nu pentru a ridica problematica și a căuta o rezolvare.

Presa este un centralizator de drame, de cele mai multe ori o țață fără sentimente și empatie.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.