Protestele violente de la Basra, capitala economică a Irakului, o realitate bazată pe intrigi vechi de un secol

-


Proteste violente la Basra, capitala economică a Irakului. Localnicii manifestează din cauza lipsei utilităților de bază în oraș, fapt datorat unei administrații proaste și corupte. Potențial deosebit de extindere a protestelor în tot sudul statului. O realitate contemporană explozivă, bazată pe intrigi vechi de un secol.

După doi ani de război, în 1916, „omul bolnav al Europei”, respectiv Imperiul Otoman, dă semne din ce în ce mai serioase că va sucomba. În această situație, Anglia și Franța se grăbesc să negocieze pentru viitoarea împărțire a teritoriilor deținute de turci, toate acestea cu aprobarea Imperiului Rus, care ar fi primit Constantinopolul, strâmtorile Bosfor și Dardanele, precum și partea otomană a Armeniei. Negocierile s-au încheiat cu un tratat secret numit acordul Sykes–Picot, după numele reprezentanților Marii Britanii, Sir Mark Sykes, și al Franței, François Georges-Picot. Evenimentele ulterioare au produs însă anumite schimbări, majoritatea în defavoarea rușilor: în Turcia a preluat puterea (și a salvat acest stat) legendarul Kemal Ataturk, iar în 1917 a izbucnit și Revoluția Bolșevică, ce a distrus Imperiul Țarist. Franța și Anglia, însă, și-au căpătat în mare parte teritoriile arabe negociate, trasând pur și simplu în zona arabă linii ce nu corespundeau decât intersului lor, fără a lua în seamă istoria, cultura și mai ales religia popoarelor îngrămădite în aceste granițe artificiale.

S-au născut astfel mari suferințe ce continuă până în ziua de astăzi, de atunci zona Orientului Mijlociu fiind pe buzele tuturor din cauza violențelor din acest colț al globului. Numai dacă privim spre soarta poporului kurd, împărțit în patru state (Turcia, Siria, Irak și Iran), ne dăm seama de grozăvia jocului marilor puteri cu creionul pe harta. Căci, dacă trebuie să găsim vina pentru toate crimele întâmplate în ultimul secol în zona arabă, vinovații principali rămân Franța și Anglia, prin nechibzuința și lăcomia lor imperială. Vor conștientiza cele două state acest lucru și se vor responsabiliza pentru rezolvarea problemelor pe care le-au inițiat? Nici dacă vor vrea, acest lucru nu le va sta în putință. Franța și Anglia nu mai sunt mari puteri din anii 50 ai secolului trecut, ambele state pasând responsabilitatea asupra menținerii unei „normalități” în zona arabă spre SUA, care se chinuie de zeci de ani să scoată din foc castanele aruncate de verișorii ei occidentali. Cel mai probabil americanii nu vor reuși acest lucru niciodată pe deplin.

Dacă trebuie să găsim vina pentru toate crimele întâmplate în ultimul secol în zona arabă, vinovații principali rămân Franța și Anglia, prin nechibzuința și lăcomia lor imperială.”

Cea mai recentă dramă a acestor vechi intrigi europene o reprezintă mișcările violente izbucnite de o săptămână în importantul oraș Basra din sud-estului Irakului. De ce acest oraș este unul important? Pentru că pur și simplu plutește deasupra unuia dintre cele mai mari zăcăminte de petrol din lume, zăcământ care reprezintă totodată aproximativ 80% din totalitatea rezervelor de petrol ale Irakului, Basra fiind de altfel recunoscută drept capitală economică a acestui stat. Iar apropierea orașului – numai 70 de km – de Golful Persic se traduce prin șansa de a fi în proximitatea sumelor imense de bani ce pot proveni din exportul petrolului pe calea aplelor. Și, desigur, mărimea acestui oraș prezintă avantajele sale: Basra este o localitate de aproximativ mărimea Bucureștiului, având două milioane de locuitori. De ce spunem însă și că acest oraș este o victimă a vechilor intrigi specificate la începutul acestui text? Pentru că Basra este totodată și reprezentanta cea mai de seamă a zonei musulmane șiite din sud-estul Irakului, populație incompatibilă cu cea sunnită din partea de nord-vest a acestui stat, dar care, obligată de liniile trasate de marile puteri acum mai bine de 100 de ani, este nevoită să conviețuiască între granițele aceluiași teritoriu.

Scurtă istorie a suferințelor orașului Basra

Revenind la tragedia din zilele noastre a acestui oraș, o scurtă istorie a suferințelor acestuia merită amintită. Astfel, dificultățile majore pentru populația șiită din sud-estul Irakului încep odată cu apariția la conducerea Irakului a lui Saddam Hussein, care era un sunnit. Intrarea lui Saddam în data de 22 septembrie 1980 în război cu Iranul vecin a adus importantului oraș Basra și atenția cuvenită din partea modernei aviații de bombardament a Teheranului, dotată și instruită până recent (Revoluția Islamică din 1979) de către SUA.

După terminarea acestui război în august 1988, Saddam nu s-a grăbit să repare infrastructura distrusă a orașului Basra, tratând populația șiită cu dispreț și suspiciune, bănuind-o de simpatii iraniene, Iranul fiind -cum se știe – o țară majoritar șiită. După slăbirea puterii lui Saddam în urma primului război din Golf, în Basra a izbucnit o revoltă care însă a fost înăbușită brutal de dictatorul irakian, comunitatea internațională neintervenind tot datorită credinței că această zonă a Irakului, devenind independentă, va căuta apropierea de o și mai mare problemă a Occidentului, Iranul.

Acest fapt s-a adeverit cumva după căderea lui Saddam, când aici s-au format miliții șiite cu zeci de mii de luptători sprijiniți de Iran. Aceste miliții însă au luptat împotriva ISIS (structură în care au activat numeroși ofițeri ai lui Saddam), ba chiar au reușit să blocheze cucerirea de către această organizație a capitalei Bagdad. După terminarea conflictului împotriva ISIS, oficialii iranieni au îndemnat pe luptătorii șiiți să se retragă în zona de unde au plecat (SE Irakului), iar aceștia, ascultăndu-le sfatul, s-au întors acasă găsind un trai dezolant (lipsa apei potabile, electricității, servicilor sanintare etc.) ce pare a nu se mai termina, chiar dacă astăzi la conducerea Irakului sunt oameni politici șiiți. Dar corupți!

Pe fondul acestor probleme, cuplate cu proasta strategie a forțelor de ordine trimise de la Bagdad, asistăm în aceste zile la revolte fără egal în Basra, ce se pot răspândi  în mare parte a Irakului, toate acestea sub privirile neputincioase ale SUA și, binențeles, sub zâmbetul zeflemitor al Iranului. Carevasăzică, încă un an pierdut pentru pacea în Irak.

Citește și:

Erdogan, SIS și cei șapte profesori de la liceul Orizont din Chișinău

O zi și poate o eternitate fără rachete

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.