Puterea latentă a Indiei și a Oceanului ei

-


Ne-am obișnuit prea mult să observăm mutările globale ale SUA, Chinei și Uniunii Europene, uitând a arunca din când în când o privire și asupra altui gigant al planetei: India. Cândva, această neatenție ne va costa. India este singurul stat care are un ocean denumit după numele său. Iar acest ocean scaldă deopotrivă țărmurile Asiei și Africii.

Adică scaldă continentul cel mai avid de energie al secolului XXI și „continentul negru” perpetuu, în care resurse minerale încă nedescoperite își așteaptă exploratorii mileniului trei. Iar importanţa Oceanului Indian nu se oprește aici: dacă pleci din Atlantic, fie că ocolești capul Bunei Speranțe, fie că găsești mult mai economicoasă trecerea prin Canalul Suez, ajungi în Oceanul Indian. Iar cheia acestei întinderi de ape nu se va mai afla multă vreme în mâna Flotei a 5-a americane, cu baza în Bahrain. Oceanul Indian va aparține candva Indiei.

India, a cărei economie este în plină ascensiune, și care se bucură de o populație relativ tânără de 1,3 miliarde de locuitori, are ambiția de a se afirma la nivel global într-un mod spectaculos, încercând să puncteze jumătatea de secol de independență față de Imperiul Britanic. Dorește să devină o voce de prima mână în lumea multipolară a secolului XXI. Ori un asemenea lucru este imposibil fără o forță militară respectabilă și mai ales fără ca ea să devină o putere navală de prim rang. Geopolitca a făcut în așa fel încât Ghandi să moară pentru a două oară în această țară: nu mai este loc la New Delhi pentru rezistența pasivă.

atuurile de necontestat ale Indiei

China e prea aproape (chiar dacă astăzi asistăm la paradoxul că aceasta este principalul partener comercial al Indiei). În anul 1960, în micul război de la granița de nord, India a suferit o înfrângere usturătoare din partea comuniștilor de la Beijing. Atunci s-a stins spiritul pacifist al Indiei: nicio rugăciune nu poate opri un glonț. Astfel, în anul 1974, India a efectuat primul său test nuclear și a devenit apoi o putere nucleară în toată regulă. Aceasta însă nu este și o condiție pentru ca o țară să devină o putere mondială. Pakistanul, vecinul și veșnicul inamic al Indiei, este și el o putere nucleară. Şi atât. Socotește cineva Pakistanul ca egalul Franței sau Angliei?

Puterea militară înseamnă ceva mai mult decât deținerea unor bombe nucleare. Înseamnă să fii capabil să deții un spectru larg de opțiuni militare credibile, nu doar să fâlfâi muniții destinate unor situații disperate. Pentru că, la urma urmei, acesta este paradoxul armamentului nuclear: este unul făcut pentru a nu fi folosit niciodată. Mai mult decât toate, însă, pentru statul indian care are țărmuri întinse pe șapte mii de kilometri lungime, forța militară înseamnă forța navală.

India va fi nevoită în următorii ani să ia o decizie, iar în acest caz, o expresie a unui amiral indian este extrem de relevantă: „suntem un stat mare, nu putem lua decizii mărunte”.

În 1950, abia 4% din întregul buget pentru apărare al Indiei era alocat marinei. Astăzi însă, marina militară a Indiei „consumă” anual 30 de miliarde de dolari, fapt ce o plasează din acest punct de vedere între primele zece țări din lume. Iar toate aceste cheltuieli sunt perfect explicabile: peste 90% din schimburile comerciale ale Indiei se realizează pe mare. India importă 80% din petrolul său. Ea este pur și simplu dependentă de petrolierele ce vin din zona Golfului Persic, trecând prin strâmtoarea Hormuz, precum și de vasele cargou ce aduc produse de pe țărmul vestic al Asiei, ba chiar din America, și care trec obligatoriu prin strâmtoarea Malacca. Cele două strâmtori sunt puncte cheie pentru India, pe care trebuie să le supravegheze și, la nevoie, să le apere în acest secol. Din acest ultim punct de vedere, India este tot mai prezentă în lupta împotriva pirateriei pe coasta de vest a Africii.

India + Sua = aliați în viitorul apropiat?

Trebuie menționate și raporturile pe care ambițiile Indiei le au cu actuala și unica superputere a lumii, SUA. America nu privește dezvoltarea economică și militară a Indiei cu suspiciunea cu care o privește pe cea a Chinei. Există mai multe motive pentru această diferențiere. În primul rând, China se profilează ca o amenințare la nivel global asupra puterii americane, India nu. Al doilea motiv este acela că Beijingul este, la urma urmei, condus de autoritarismul comunist, India  fiind o democrație. Și, nu în ultimul rând, moștenirea imperială britanică a fondat în India instituții de stat de tip „anglofon”, cu care americanii sunt obișnuiți, așa cum sunt obișnuiți cu limba engleză, larg răspândită în India. Nu ar fi surprinzător deci ca în viitor, marina americană, dorind să se focuseze în alte zone ale globului, să dorească să transfere sau măcar să împartă „paza” Oceanului Indian cu un New Delhi aliat.

Desigur, rămâne de văzut și care vor fi opțiunile strategice de viitor ale acestui stat al statelor în care se vorbesc 30 de limbi și 600 de dialecte. India se ferește deocamdată să arate o opțiune clară, încercând să fie pietenă cu toată lumea, ceea ce, pe termen lung, este imposibil. India va fi nevoită în următorii ani să ia o decizie, iar în acest caz, o expresie a unui amiral indian este extrem de relevantă: „suntem un stat mare, nu putem lua decizii mărunte”. Cel mai probabil, viitoarea hotărâre a Indiei de a-și găsi un partener strategic va schimba istora lumii secolului XXI.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.