Reacția ministrului de Externe la Campania Declic „Teodor Meleșcanu – DEMISIA!”: „Absolut deloc nu îmi dau demisia, că doar nu sunt prost!”

-


Jurnalistul Cosmin Pojoranu, inițiatorul petiției „Teodor Meleșcanu – DEMISIA!”, de pe platforma Declic, a povestit experiența pe care a trăit-o la întâlnirea din Parlament cu ministrul de Externe, marți, după moțiunea simplă împotriva acestuia. „Am fost să căutăm bun simț, la Meleșcanu și parlamentarii puterii. Dar am găsit doar deconectare de la realitate și eternul tupeu de borfaș”, spune jurnalistul.

 

„Să ne mai scotocim de energie și să îi scriem personal lui Teodor Meleșcanu, chiar pe pagina sa de Facebook”, este îndemnul jurnalistului

„Sunt supărat că Meleșcanu e încă ministru, dar măcar mă consolez că vocea noastră a fost auzită: direct, de parlamentari și indirect, de telespectatorii marilor posturi TV, care ne-au văzut zicându-i ministrului, pe bune, ce credem despre el”, își începe mărturisirea jurnalistul.

În opinia lui Cosmin Pojoranu, marți, a fost o zi în care politicienii ar fi putut oferi o mică reparație morală tuturor românilor care au stat la coadă la vot, în diaspora.

„N-a fost să fie: moțiunea simplă împotriva ministrului de externe a picat, fiind respinsă de majoritatea PSD+ALDE. Parlamentul e organul suprem de reprezentare a poporului, dar uneori parlamentarii uită pe cine reprezintă, așa că i-am vizitat ca să le reamintim de ce sunt acolo. Am mers ieri la Senat, alături de două prietene de la Declic – Olga și Cătălina. Am fost să căutăm bun simț, la Meleșcanu și parlamentarii puterii. Dar am găsit doar deconectare de la realitate și eternul tupeu de borfaș. Îți povestesc mai jos ce s-a întâmplat”, a mai scris jurnalistul.

Redăm integral firul evenimentelor de ieri prezentat de jurnalist:

„Dezbaterea moțiunii împotriva Ministrului Meleșcanu era programată între orele 16-18. Noi am ajuns la Senat cu o oră mai devreme. Avem cu noi ștampilele cu DEMISIA*, materiale de informare și trei bibliorafturi a câte 200 de coli fiecare: atâta însumau numele tuturor celor peste 124.000 de semnatari ai petiției.

Ne-am împrietenit cu presa care era prezentă la fața locului, curioasă să afle ce pregătim. Ei ne-au ascultat și erau interesați de opinia noastră. Am „pândit” senatorii la intrarea în plen ca să le spunem de ce suntem acolo și de ce trebuie să voteze pentru demiterea lui Meleșcanu. Dar de la ei nu am mai primit interes.

Am avut un schimb de replici cu Ecaterina Andronescu, total debranșată de la nevoile poporului care a votat-o.* Am întâlnit și parlamentari îngăduitori, dar care tot împotriva moțiunii au votat. Linia de partid e puternică cu senatorii PSD.

Am văzut însă și deschidere. Senatorul Mihai Goțiu a citit petiția noastră în Plenul Senatului, când a început discuția pe moțiunea de cenzură. Nu a existat însă o dezbatere în plenul Parlamentului, un spațiu eminamente al discuției. Parlamentarii au intrat știind deja cum le-a fost dictat votul. Teodor Meleșcanu a folosit numeroasele sale argumente, pregătite de mult, pentru a împărți vina din ograda sa: vina e a românilor care au completat greu datele personale sau chiar au fost acuzați ca au venit la vot cu autocarele, a președintelui Klaus Iohannis, a Internetului, a organizatorilor, etc.* A oricui altcuiva, numai a lui nu.

Moțiunea nu a trecut, dar nici noi n-am plecat. Voiam neapărat să-l prindem pe domnul Meleșcanu, să-i spunem câteva vorbe în numele semnatarilor petiției și să-i dau mărturii ale românilor batjocoriți la vot pe 26 mai. Mă gândeam că, dacă le citește, poate își dă mai bine seama de gravitatea situației. Au trecut apoi peste 2 ore în care ne-am confruntat cu dezamăgire, plictiseală, nervi și foame.

Meleșcanu era așteptat cu sufletul la gură de către toată presa. Dar noi am ajuns primii la el și i-am dat testimonialele. Răspunsul este deja istorie: „absolut deloc nu îmi dau demisia, că doar nu sunt prost!” A urmat un șir de discuții halucinante. care au tot apărut în presă.*

Mi-a spus „puiule”. A apreciat când a primit semnăturile „mulțumesc, chiar aveam nevoie de bibliorafturi”. Apoi le-a dat înapoi pentru că sunt numai niște „liste de nume”. Așa am aflat că domnul Meleșcanu nu înțelege noțiunea de internet, semnătură online. „Să-și facă semnătură digitală”, zicea domnul ministru. În contextul dezbaterii publice privind votul electronic, mă întreb dacă avem clasa politică necesară pentru a moderniza sistemul de vot. Acesta e un motiv în plus ca el să facă un pas în spate.

Lucrăm mult, la laptop și din stradă, din rândul oamenilor. Nu avem experiență în a interacționa cu aleșii, mai ales diplomații de pe vremea comunismului. Din prima secundă am simțit cum discuția cu acest om a fost una inutilă. Am inițiat petiția din frustrare că nu pot să fac nimic mai mult, pe 26 mai, în timp ce îi vedeam pe prietenii mei din afară cum stau ore în şir la coadă la vot. Văzând câți semnează (și cât de repede crește numărul semnatarilor), mi-am dat seama că suntem o forță. Am simțit susținerea tuturor, energia noastră. Și au simțit-o și ei, politrucii”.

Jurnalistul Cosmin Pojoranu ne îndemnă să „ne mai scotocim de energie și să îi scriem personal lui Teodor Meleșcanu, chiar pe pagina sa de Facebook, folosind internetul pe care nu-l prea cunoaște. Așa îi vom demonstra că fiecare din acele semnături este reală, și cu toții strigăm DEMISIA! Trimite-i un mesaj aici.

În încheiere, jurnalistul și-a exprimat speranța că la prezidențiale va fi mai bine organizat votul în diaspora.

„PS: noi trei ne-am „pus cu cortul” în Parlament. Am făcut un mic ocupy chiar la intrarea în Plen. Dar nu am fost suficienți. În ochii lui Meleșcanu am fost niște nebuni cu niște nume inventate. Demonstrează-i și tu lui Meleșcanu că nu e așa, scrie-i pe Facebook ce părere ai despre demisia sa.”


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.