Remedii pentru analfabeții funcționali

-


Vin sărbătorile și parcă nimeni nu s-ar bucura anul acesta mai mult de Moș Crăciun decât Ministerul Învățământului, sau Educației, sau cum i-o mai spune, căci atenţie: lupu-și schimbă părul și când stă la catedră…

Dar să revenim la subiect: jumările, cârnații și vinul fiert vor șterge repede orice mâhnire națională legată de prestația copiilor români la testele PISA. Iar eu consider că acest lucru este o greșeală. Dimpotrivă, discuțiile despre acest subiect trebuie să continue până când, vorba fostului ministru de resort Mircea Miclea, va exista ,,o tensiune’’ la nivel social care să ducă la transformările atât de necesare din învățământ.

Acestea fiind zise, aș dori să mai adaug câteva chestiuni referitoare la faptul că aproape 50% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, neînțelegând ceea ce citesc. Evident, acest fapt apare din cauza lipsei de lectură. Însă calea de rezolvare a acestei probleme transcende limpede orice ministru al educaţiei. De ce?

Pentru că ne lovim aici de ceva cu mult mai periculos decât un politician sau mai bine zis de ceva periculos chiar şi pentru un politician: majoritatea votanților. Pentru că majoritatea votanților spun un singur lucru: pe vremea mea se citea!  De ce nu se poate citi și acum? Sigur de vină sunt profesorii! Sigur nu sunt destul de severi cu elevii!

Ei bine, nimic mai neadevărat! Ba chiar toți cei care afirmă acestea nu fac altceva decât să sublinieze inutilitatea lecturilor pe care le-au avut. Pentru că dacă ar fi înțeles câte ceva din informațiile culese dintre pagini, și-ar fi dat seama că actul lecturii are o cu totul altă semnificație astăzi, decât avea în anii comunismului.

Acum 30, 40, 50 sau chiar 60 de ani, a citi era în primul rând o necesitate pentru a ieși dintr-o realitate în care îți era imposibil să trăiești. Lectura era o gură de oxigen dată spiritului uman în vremurile umilitoare ale comunismului. Venit seara de la uzină, având caloriferele înghețate, neavând presiune la gaz, neavând nimic în frigider și chiar neavând lumină, românul își dorea cu disperare să iasă din acest coșmar, iar cărțile citite deseori la lumina lumânării sau felinarului erau singura posibilitate de a evada.

Marin Preda era astfel de preferat lui Gheorghiu Dej. Iar Nichita Stănescu lui Ceaușescu. Și câți alți scriitori, mai mult sau mai puțin valoroși, nu erau de preferat comuniștilor!

Un Muzeu al Comunismului în România trebuie sa aibă unul dintre zidurile sale realizat numai din cărțile din seria ,,Biblioteca pentru toți’’. Acele cărți formau biblioteca de nelipsit din orice apartament comunist, această biblioteca reprezenta un portal prin care familiile comuniste, cu tatăl, mama și toți copiii, își petreceau câteva ore pe zi pe un alt tărâm, unde era… bine.

Astăzi, nu mai avem nimic din ceea ce ne determina atunci să evadăm prin lectură. Ba chiar putem să evadăm cu adevărat printr-un simplu terminal de la Otopeni. Nici măcar PSD-ul condus de Iliescu, Năstase, Ponta și Dragnea nu a putut pune presiune pe noi precum PCR-ul. Și ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, a apărut Internetul.

Gândiți-vă la un fapt simplu: acum 30 de ani, un cetățean din – să zicem – Baia Mare, ca să afle dimensiunea și culoarea unui ou de pinguin imperial, trebuia să ia trenul sau avionul până la București, trebuia să se cazeze la un hotel, trebuia să caute informații cel puțin o zi la Biblioteca Națională a României, trebuia să se întoarcă la hotel, apoi să ia din nou trenul sau avionul să se întoarcă la el în oraș.

În total, băimăreanului ii trebuiau minim trei zile pentru a afla dimensiunea și culoarea unui simplu ou de pinguin imperial. Astăzi, el poate afla acest lucru într-un minut. Iar această senzațională ușurință de a avea acces la informații, dar și totodată de a pătrunde într-o altă lume (fie ea și a unei păsări nezburătoare), a scurcircuitat vechiul drum al ,,evadării’’ reprezentat de lectură. Internetul te poate trimite infinit mai repede în lumi cu mult mai strălucitoare și mai numeroase decât ar fi putut-o face vreodată cartea.

Să nu uităm deci: dacă Preda și Nichita reprezentau o alternativă la Dej și Ceaușescu, Cărtărescu în ziua de azi nu mai poate reprezenta o alternativă viabilă la libertate și internet, decât pentru criticii literari, studenții la filologie și alți puţini oameni ai… cărților. Lectura neîncetată a redevenit o ocupație elitistă.

Acestea fiind zise, este clar că e necesară o reformă profundă a tuturor manualelor de limba română, din clasa a 2-a, până în clasa a 12-a, lucru care va fi- dacă va fi- aproape imposibil de realizat, pentru că ne vom lovi întotdeauna de zidul celor ce nu înțeleg că lectura nu trebuie să fie o obligație, ci o parte din viață, însă așa cum este ea acum, nu acum 50 de ani.

Citeşte şi:

Hans Klemm, decorat de Klaus Iohannis cu cea mai înaltă distincţie a statului român

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.