RODICA OBANCEA, COACH: «Munca eficientă presupune ca din când în când să facem un pas în spate»

-


În ultimii ani, văd antreprenori, manageri, specialiști care muncesc foarte mult. Aud povești din organizații despre cât de mult muncesc unii oameni și cât de mult sunt „prinși în povestea aceasta”. Și cum profesia mă determină să fiu parte a soluției, nu a problemei, articolul acesta îl scriu pentru toți cei care care au asemenea probleme: muncesc mult, din greu, și caută perspective noi, de schimbare.

Despre mituri și eficiență

Poate vă mai amintiți filmul făcut după cartea lui George Orwell, „Ferma Animalelor”. Era un personaj în poveste – calul Boxter – care avea același răspuns la orice sițuatie dificilă: “Voi munci din greu, voi munci mai mult.” La început, sârguința lui bine intenționată a inspirat toate animalele de la fermă, dar, treptat, muncă asiduă a început să aibă efecte nedorite în moduri subtile. Cu cât lucra mai mult, cu atât era mai multă muncă de făcut.

Ceea ce Boxter nu știa era că animalele care se ocupau de ferma îi manipulau pe toți pentru a crește profitul. Sârguința inspirată de Boxter îi impiedica pe ceilalți să observe ce făceau șefii sau ce făceau ceilalți colegi.

De multe ori, “sacrificiul” făcut atrage foarte ușor și victimizarea.  „Ferma Animalelor” este o buna metaforă pentru “victimizare”, pentru  „cât de mult muncesc eu și uite ce primesc în schimb”.

Uitați-vă la acest gen de situație din altă perspectivă, aceea de coaching: intervențiile bine intenționate atrag răspunsuri care compensează beneficiile intervenției. Parcă sună cunoscut: cu cât încerci mai mult, cu atât mai tare sistemul te respinge; cu cât depui mai mult efort pentru a îmbunătăți lucrurile, cu atât mai mult efort pare că ți se cere.

Poate vă ajuta câteva paralele și din alte domenii. De pildă, din cel personal. O persoană care încearcă să se lase de fumat și începe să se îngrașe, suferă pentru că nu mai arată bine și începe să fumeze iar, pentru a se elibera de stres. O mamă protectoare, care vrea atât de mult ca fiul/fiica ei să se înțeleagă bine cu prietenii din grădiniță/școală/cartier, încât încearcă mereu să-i rezolve problemele, sfârșește prin a avea un copil care nu este în stare să se descurce de unul singur, să facă față realității.

În domeniul organizational, noul venit în companie, plin de entuziasm, este atât de dornic să se integreze că nu răspunde la criticile subtile legate de muncă și sfârșește prin a fi plin de dezamăgire și frustrare că, deși a muncit multe ore și a vrut doar să ajute compania, colegii i-au pus deja etichete de “persoana cu care lucrezi greu”.

Munca eficientă presupune ca din când în când să ne dăm un pas în spate și să conștientizăm modul în care gândim și acționăm, dar mai ales să introducem acțiuni diferite.

 Când dezechilibrul este ignorat

Am văzut acest tip de dezechilibru, de sacrificiu și în activitatea unei echipe pe care am antrenat-o ca și coach. Am lucrat cu echipa de conducere a unei organizatii din FMCG, al cărei produs începuse să-și piardă din atractivitate. Specialiștii de marketing au muncit din greu și au forțat piața cu campanii extrem de agresive, pentru că strategia aceasta dăduse rezultate în trecut. Au pus la bătaie un buget mare, dar nu au obținut decât furie din partea firmei-mamă, fiindcă au redus profitul firmei în anul respectiv.

Dezamăgiți fiind, calitatea serviciilor lor a început să scadă, la fel și calitatea produsului. În plus, compania a pierdut clienți mizând pe această strategie agresivă de marketing. Lecția cea mai dură a fost cea legată de limitele forțării rezultatelor: să forțezi nota, fie prin intervenții agresive, fie prin abțineri de la urmarea unor tendințe naturale, poate fi extrem de obositor, îți consumă toată energia și finalul este unul nesatisfacător. Echipa acesta avea intenții bune, își dorea să atingă rezultatele care erau așteptate de la ei, însă s-au lăsat orbiți de muncă și nu și-au dat seama că au forțat limitele naturale de creștere.

Când eforturile noastre eșuează în a produce îmbunătățiri de durată, ne forțăm și mai tare, convinși, asemenea lui Boxter, că munca din ce în ce mai asiduă ne va ajuta să învingem obstacolele.

Din păcate, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Devenim orbi la modul în care noi înșine contribuim la aceste obstacole. De cele mai multe ori, în acest moment, echipele, managerii, specialiștii se dau bătuți și pleacă sau sunt dezamăgiți, deoarece nu mai găsesc soluții.

Însă această stare de fapt poate fi o bună oportunitate de schimbare, de a începe învățarea prin coaching și munca eficientă.

Articol scris de Rodica Obancea

Professional Certified Coach

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

bookmark icon