Coronavirus, Colectiv și plata politică

-


”Cu o zi în urmă, unchiul meu spunea familiei că din sacii negri cu care sunt transportaţi pacienţii morţi sună telefoanele. Erau rudele care sunau să afle ce se întâmplă cu ei. Unchiul meu a fost marcat de această imagine. În cele din urmă, şi el a murit în spital”. Fragmentul de mai sus este mărturia rudei unui fost pacient al ,,spitalului-cimitir’’ din Suceava.

Iar legătura cu cazul Colectiv nu poate fi evitată: „S-a făcut o liniște deplină și mai tresăream, din când în când, când sunau telefoanele mobile. Ne era foarte greu, că nu puteam să vorbim, nu știam ce să spunem, nu știam cui aparține acel telefon. Sunau diferite persoane, George, Alina, mama, tata… Apeluri foarte, foarte multe, sunau telefoanele încontinuu”, spunea cândva poliţistul aflat în apropierea cadavrelor arse. Laitmotivul rudei aflate în imposibilitate de a suna pe lumea cealaltă leagă cele două tragedii recente ale României, dar le și separă.

Pentru că în ultimul caz, cu mâna pe receptor ar fi putut fi chiar cel care, prin corupție, a săpat încet de-a lungul timpului groapa pentru înmormântarea celui drag. Căci Dumnezeu, vorba ceeea, nu bate cu parul. Să ne explicăm.

Decenii la rând, politicienii României, dar și înalții funcționari din sistemul sanitar, n-au prea putut fi deranjați de starea sistemului medical românesc: accesul la o clinică privată de lux, iar la nevoie, la o cursa cu un charter spre un spital din Occident, transformă orice intenție de reformă și modernizare reală a Ministerului Sănătății într-o chestiune neinteresantă sau interesantă strict pentru PR-ul ministrului.

Da altfel, de la cel mai recent exemplu de acest gen n-au trecut nici măcar câteva luni. Ne aducem aminte de pornirea doamnei Pintea împotriva corupției din spitale, despre controalele ei inopinate, despre înființarea instituției ,,pacientului sub acoperire’’, care să furnizeze date despre medicii corupți, șamd. Ori, până la urmă s-a dovedit, că acest ministru era de fapt tartorul corupției, așa cum de altfel și trebuie, într-o Românie aflată de la al doilea război încoace în suprarealism socialist.

Ei bine, mulți dintre cei care au făcut rău sănătății acestui popor astăzi suferă și ei, sau cei apropiați lor, sau măcar sunt speriați de moarte. Clinicile de lux nu-i mai pot ajuta, spitalele particulare ale Occidentului, nici atât. Oare se vor învăța aceștia, după ce ,,totul va fi bine’’, că este cazul ca de acum înainte să fure cu o singură mână, iar cu cealaltă să se apuce de construit un sistem medical modern, autostrăzi, școli, șamd?

Aceasta este de fapt cea mai importantă întrebare a momentului. Nu cine, și când, și cum va muri, ci doar aceasta: va reseta coronavirusul politica românească sau nu?

Iar până a ajunge a discuta mai aplecat despre politică, nu avem cum să nu scriem alte lucruri surprinzătoare despre relația dintre Dumnezeu și par. De exemplu, astăzi desigur că regretăm ororile săvârșite de torționari în închisorile comuniste ale anilor 1950, însă dacă am avea răceala sufletească de a judeca drept (sau divin?), ne-am putea aduce aminte și că mulți cei ce-au suferit atunci au fost politicienii care, cu câțiva ani înainte, au trimis la moarte sigură zeci de mii de români, fără a le asigura echipament de război corespunzător.

Da, politicienii și generalii bătuți în fel și chip de comuniști au fost aceiași politicieni și generali care n-au mișcat în front când soldatul român nu avea ce să mănânce, că de înzestrare cu tehnică modernă nici nu mai vorbim. Oare dintre directorii de spitale și medicii, care astăzi sunt bătuți în fel și chip, ei și familiile lor, de năpasta coronavirusului, nu sunt mulți și dintre aceia care până acum câteva luni aveau buzunarele burdușite de șpăgi?

Revenind la politică, este lesne de închipuit că actualul partid de guvernământ este pus să gestioneze o situație foarte dificilă. Nu este nici partidul, care din 1989 încoace a condus cel mai mult România, deci nu i se pot pune în cârcă toate păcatele, cum nu este nici de foarte multă vreme la guvernare, pentru a fi acuzat în forță de slabă activitate. Mai mult, puținul timp în care a guvernat s-a suprapus pe o perioada tulbure în politica internă, dar și internațională.

Evident însă că toate acestea nu vor fi înțelese de public, iar PNL-ul va încasa din partea mulțimii destule critici. Și vrând-nevrând, va trebui în perioada următoare să găsească un țap ispășitor ușor înfulecat de gurile flămânde ale gloatei. Să nu uităm că în urma tragediei de la Colectiv însuși premierul Ponta a demisionat, iar steaua lui Gabriel Oprea s-a stins definitiv.

Spre norocul PNL-ului însă, iată că de câteva zile încoace, pe cărarea ce pornește din ușa Consiliului Judeţean Suceava, se îndreaptă către tot poporul, via gura presei, cel mai rotofei țap al momentului. Să fie oare acesta primul sacrificat?

Citește și:

Mai putem ierta ”trădarea” halatelor albe?

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.