România şi explozia de la Centrala Atomo-Nucleară Cernobîl. Elena Ceauşescu: „Trebuie să spunem că au apărut și la noi radiații, și vrem să știm ce facem. Nu se poate așa! (II)”

-


În ciuda insistenţelor liderilor comunişti de la Bucureşti de a primi detalii despre cele întâmplate la centrala de la Cernobîl, Ambasada URSS a refuzat să ofere vreo explicaţie, deşi norul radioactiv afectase puternic nordul ţării şi Capitala. De asemenea, şedinţa CC a PCR din 1 mai 1986 pe subiectul exploziei de la Cernobîl s-a terminat „în ceaţă”, concluzia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu fiind următoarea: pregătirea de mobilizare a întreg efectivului de partid şi continuarea diligenţelor pe lângă partea sovietică pentru obţinerea de informaţii pertinente, despre ceea ce se întâmplase la  Cernobîl.

 

sursa foto: Stirile ProTV

Una din principalele măsuri luate de sovietici a fost detaşarea în zonă a unei echipe mixte, formată din circa 600 de mii civili, soldaţi şi pompieri, care să lichideze incendiul şi să încerce să limiteze efectele radioactive, deşi fuseseră condamnaţi din start de regim la radioactivitate.

Piloţii de pe elicoptere au primit misiunea de a arunca asupra reactorului tone de plumb, nisip, argilă, precum şi alte materiale, având ca scop stingerea incendiului, în subteran, minerii au primit misiunea de a săpa un tunel de 150 de metri şi o cameră de 30 pe 30 de metri, pentru o instalaţie de răcire, exact sub reactorul incandescent, iar pe acoperişul reactorului, soldaţi cu lopeţi aruncau bucăţile de grafit fumegând înapoi în nucleu.

Pe 6 mai incendiul de la centrala de la Cernobîl era aproape stins, moment în care a început construcţia unui sarcofag gigantic din beton şi oţel, pentru a crea o incintă etanşă care să împiedice răspândirea în atmosferă a radiaţiilor şi fluidului radioactiv din incinta reactorului distrus.

La Bucureşti, regimul Ceauşescu iritat de secretomania părţii sovietice cu privire la incidentul de la Cenobîl, a permis publicarea unui comunicat de presă al CC al PCR în Agerpres unde se preciza următoarele: “sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, s-a analizat situaţia creată ca urmare a accidentului produs la centrala atomo-electrică de la Cernobîl, din zona Kiev”. În comunicat se mai preciza faptul că “pentru coordonarea tuturor măsurilor necesare a fi luate, în raport de situaţia creată, s-a instituit un colectiv de partid şi de stat, condus de tovarăşa Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim viceprim-ministru al guvernului, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului”, scria Antena 3.

Elena Ceauşescu, coordonatoarea Comisiei Speciale a Partidului pentru combaterea efectelor exploziei nucleare de la Cernobîl

sursa foto: ThoughtCo

În schimb, Comandamentul central de supraveghere şi control al calităţii mediului înconjurător a raportat că, din măsurătorile efectuate pe teritoriul ţării, s-a constatat că, în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai a.c., au apărut unele creşteri ale radioactivităţii în nord-estul ţării. Pe 2 mai 1986, Agerpres a publicat pe fluxul de ştiri o informare din partea Comisiei de partid coordonate de Elena Ceauşescu care menţiona faptul că s-a înregistrat o creştere a radioctivităţii mult peste limitele normale, în judeţele : Iaşi, Suceava, Mureş, Cluj şi-n Capitală.

Populaţia era sfătuită să folosească apă potabilă numai din reţeaua urbană, din puţurile de adâncime sau apă minerală; să asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor şi fructelor înainte de consum; copiii să evite ieşirile îndelungate în spaţii închise; unităţile agricole şi gospodăriile individuale să asigure adăparea animalelor din puţurile de adâncime şi să protejeze, prin acoperire, fântânile şi furajele.

De asemenea, Ministerul Sănătăţii a luat măsuri pentru administrarea, acolo unde era necesar, prin reţeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populaţia până la 18 ani.

În următoarele zile, radioactivitatea din România a scăzut ca urmare a schimbării direcţiei norului radioactiv, iar până pe 15 mai 1986 s-au dat publicităţii zeci de informări şi buletine cu privire la valorile radioactivităţii înregistrate pe teritoriul României. De asemenea, comisia specială desemnată de Partid şi coordonată direct de Elena Ceauşescu a decis ca în şcoli, spitale şi dispensare să fie administrate populaţiei pastile cu iodură de potasiu.

Ideea administrării lor a venit de la profesorul Constantin Dumitrache. Medicul endrocrinolog, care lucrează din anii ’60 la Institutul C. I. Parhon, a fost chemat pe 2 mai 1986 la Ministerul Sănătăţii. Trecuseră şase zile de la incendiul de la Cernobîl, iar Comitetul Central al Partidului Comunist Român avusese o şedinţă importantă, scrie Digi 24.

„Am ajuns la minister şi m-am speriat. Toate holurile ministerului erau pline de militari, doctori militari. Zic: băi, s-a întâmplat ceva, dacă toata lumea e… pentru că noi am aflat de accidentul de la Cernobil cu o săptămână mai târziu,”declara medicul Constantin Dumitrache, la postul Digi 24.

Iodul radioactiv ajunge în glanda tiroidă şi este folosit la formarea hormonilor tiroidieni, iar singura soluţie era găsirea unui antidot care să blocheze captarea iodului de către tiroidă. Prima măsură propusă de un medic din Lugoj a fost iodul metaloid concentrat.

Pentru populaţia României de la acea vreme, era nevoie de 7 tone şi se comanda numai din Japonia. Oficialii regimului comunist au agreat din start ideea, însă ar fi durat prea mult transportul din Japonia. Ultima propunere a fost soluţia adoptată: iodură de potasiu. Se administra deja în şcoli pentru prevenirea guşei endemice şi se află în cantităţi mari în depozite şi-n spitale.

„Undeva am avut succesul necesar, în sensul, a bloca captarea mai departe, dar ce s-a captat, a fost bine captat, în acele şapte zile în care invazia în natură a iodului radioactiv a fost la maximum,” sublinia medicul Constantin Dumitrache, într-un interviu acordat postului Digi 24.

Urmările traversării României de către norul radioactiv de la Cernobîl au început să se vadă curând după incediu. Astfel, medicii din Moldova şi Bucovina au observat că se nasc, dintr-odată, câteva sute de copii cu diformităţi osoase, fără precedent în istoria medicală a României. Cazurile au fost redirijate spre Bucureşti, la Spitalul Budimex, devenit după revoluţie „Marie Curie”.

sursa foto: Timpul.md

„În perioada anilor 1988-1990 am văzut copii care aveau mâna la nivelul umărului, piciorul la nivelul şoldului şi copii care s-au născut fără să aibă niciun fel de membru pelvin şi niciun fel de membru toracic, deci pur şi simplu era numai trunchiul,” declara prof. dr. Gheorghe Burnei, şeful Secţiei de Chirurgie şi Traumatologie Pediatrică, Spitalul Marie Curie, la Digi 24.

(Va continua)

Citeşte şi:

România şi explozia de la Centrala Atomo-Nucleară de la Cernobîl. Nicolae Ceauşescu: „Să se ia măsuri, activul de partid să-l mobilizeze, dar să nu se creeze panică (I)”

 

 

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.