România şi explozia de la Centrala Atomo-Nucleară de la Cernobîl. Nicolae Ceauşescu: „Să se ia măsuri, activul de partid să-l mobilizeze, dar să nu se creeze panică (I)”

-


Explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, din 26 aprilie 1986, este unul dintre dintre cele mai mari dezastre produse de om în secolul XX. Efectele accidentului de la Cernobîl pot fi comparate cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare, de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Autorităţile sovietice au ţinut la secret cele întâmplate la Cernobîl, iar cotele ridicate de radiaţii semnalate în anumite oraşe din România au determinat conducerea PCR să convoace o şedinţă a Comitetului Central, la 1 mai 1986, tocmai pe subiectul celor întâmplate în Ucraina.

 

sursa foto: playtech

Din stenograma şedinţei, se vede foarte clar „bezna” în care se aflau liderii de marcă ai PCR, în timp ce Elena şi Nicolae Ceauşescu doreau să ceară informaţii de la ambasadorul URSS de la Bucureşti, despre cele întâmplate la Cernobîl.

 

În luna mai a anului 1970, la mai puţin de 16 km la sud de graniţa cu Belarus, oficialii PCUS au decis să demareze lucrările de construcţie a unei centrale nucleare, cu şase reactoare nucleare de tip RBMK, o tehnologie de top a cercetării nucleare a URSS-ului din acea perioadă. Spre finalul anilor ’70, au fost date în folosinţă primele două reactoare ale centralei de la Cernobîl, iar în perioada 1981-1983 au fost finalizate reactoarele 3 şi 4.

Într-un raport secret, datat 21 februarie 1979, trimis şefului KGB, Iurii Andropov erau semnalate grave deficienţe în construcţia centralei nucleare de la Cernobîl, precum şi probleme tehnologice în asamblarea Unităţii 2 a reactorului. Dar autorităţile sovietice nu au luat în calcul probabilitatea unei explozii la Cernobîl şi au ignorat raportul KGB cu privire la deficienţele identificate de sursele KGB în contextul în care propaganda sovietică hiperbolizase proiectul centralei de la Cernobîl.

Centrala Atomică de la Cernobîl, vârful cercetării nucleare sovietice?

În ciuda faptului, că la Cernobîl se utilizase tehnologia de vârf a cercetării nucleare sovietice, pe 26 aprilie 1986, la ora 1. 23 de minute şi 44 de secunde noaptea, în momentul în care se realiza un test de securitate în cadrul reactorului  4 al Centralei Electrice Nucleare” V. I. Lenin” de lângă Cernobîl, care presupunea verificarea turbinelor astfel încât să poată să producă suficientă energie pentru a menţine în mişcare pompele de răcire, în eventualitatea unei pierderi de energie, până când se activa generatorul diesel pentru situaţii de urgenţă şi după ce sistemele de siguranţă au fost închise în mod deliberat, se produce o explozie catastrofală, cauzată de o multiplicare a nivelului energiei şi a temperaturii.

Astfel, reactorul a fost de necontrolat, scutul superior al clădirii în care se afla reactorul, un „sarcofag protector de peste 1.000 de tone, a fost pulverizat, temperaturile combustibilului, de peste 2.000°C, ducând la topirea acestuia din cauza fisiunii radioactive, care a dus la eliberarea produsului topirii miezului reactorului în atmosferă.

30 de oameni au murit pe loc, iar în următoarele zile reactorul a continuat să ardă, eliberând doze imense de gaze şi radiaţii în atmosferă. Potrivit estimărilor ulterioare exploziei, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă, iar restul gazelor cu densitate mai scăzută s-a constituit într-un nor radioactiv care s-a deplasat după direcţia vântului.

În acea noapte, norul radioactiv a fost deplasat circa 1000 de km, ajungând deasupra Rusiei, Belarusului şi a Mării Baltice, iar pe 28 aprilie depăşiri masive ale cotelor  de radiaţii au fost înregistratem lângă una dintre centralele atomoelectrice din Forasmuch, din estul Suediei, în alte state ale Europei şi chiar în zone de pe coasta estică a Americii de Nord.

sursa foto: opiniatimisoarei.ro

Norul radioactiv a afectat şi România, în noaptea de 1 mai staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii înregistrând valori depăşite ale radioactivităţii în anumite zone din ţară, cel mai ridicat grad de poluarea radioactivă fiind atins în Iaşi, Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.

Bezna autorităţile comuniste de la Bucureşti…

După terminarea festivităţilor dedicate sărbătoririi Zilei de 1 Mai, Nicolae Ceauşescu a convocat o şedinţă a Comitetului Politic al PCR la sediul Comitetului Central din Piaţa Republicii pe subiectul „avariei survenite la centrala atomo-nucleară de la Cernobîl”. De precizat faptul, că autorităţile sovietice au ţinut la secret cele întâmplate la Cernobîl şi nu au informat statele satelit din cadrul CAER şi a Pactului de la Varşovia despre efectele exploziei de la centrală.

În acest context, schimbarea direcţiei vântului a determinat şi poziţia norului radioactiv care a afectat şi nordul ţării noastre, prin creşterea bruscă a nivelului de radiaţii. Din stenograma CC al PCR din 1 mai 1986 (care se găseşte la ANIC, în Fondul Cancelarie al PCR, document identificat de istoricul Mihai Burcea) aflăm că autorităţile comuniste de la Bucureşti erau alarmate de creşterea peste limita admisă a radiaţiilor în patru oraşe: Suceava, Iaşi, Târgu Mureş şi Tulcea.

Acestea au luat măsuri pentru monitorizarea nivelului radiaţiilor din aceste oraşe, iar ministrul Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea, a precizat că toate garnizoanele şi comandamentele din ţară erau pregătite de intervenţie în timp ce două avioane militare cu tehnică şi specialişti erau pregătite să decoleze spre Iaşi şi Suceava, pentru a sprijini autorităţile locale.

Din document, mai aflăm că liderii CC ai PCR convocaţi în şedinţă la 1 mai 1986 erau total defazaţi cu cea ce se întâmplase în Ucraina în contextul în care Ambasada URSS de la Bucureşti nu prezentase nicio informare despre situaţia de la Cernobîl autorităţilor române. În acest sens, Nicolae şi Elena Ceauşescu deciseseră să ceară detalii despre incidentul de la Cernobîl Ambasadei Sovietice.

 

Citeşte şi:

515 de ani de la trecerea în nefiinţă a domnului Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.