România, la confluenţa intereselor geopolitice ruso-turce din Est

-


Este știut faptul că, odată cu destrămarea Austro-Ungariei după primul război mondial, bătălia pentru dominarea părții de Est a Europei s-a dat între Germania și Rusia (URSS). România, fiind parte a acestei părți europene și având interese opuse cu ambele puteri amintite, s-a văzut nevoită să contrabalanseze forța lor aliindu-se cu statele inamice Berlinului și Moscovei: Rusia avea în zonă drept duşman Turcia, iar Germania pe Franța și Marea Britanie (și mai târziu SUA). Cu mici modificări, această stare de fapt este valabilă și în ziua de astăzi.

Astfel, deși Germania cooperează economic cu Rusia, între ele se duce o bătălie de această dată economică, pentru dominarea spațiului est-european, fiecare putere aruncând în luptă punctele ei forte: dacă Rusia mizează printre altele pe resurse naturale inepuizabile și gigantica sa industrie siderurgică și metalurgică, Germania punctează prin comerț, industria constructoare de mașini, șamd. Cine însă își imaginează că în acest război nu sunt victime, adică statul român nu are ,,soldați’’ morți, se înșală.

Pentru că cel care își întreținea familia prin „micul magazinaș” de la parterul unui bloc de pe strada Teiul Doamnei din București, butic care a dat faliment rapid din cauză că în apropiere a apărut un Kaufland – este o victimă (și el, și membrii familiei sale). Victime sunt și zecile de mii de muncitori rămași pe drumuri după ce Rusia a acaparat importante centre siderurgice și metalurgice românești, ba chiar întreg statul român este o victimă în acest caz, deoarece utilaje extrem de performante, cumpărate cu bani grei în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, au luat drumul Moscovei.

Desigur, un război clasic între Rusia și Germania este greu de imaginat în acest deceniu, însă fostul patron din Teiul Doamnei, precum și salariații de la Oțeluri Speciale Târgoviște, merită să afle care sunt oponenții statelor ce i-au ,,omorât’’ economic.

Amintind mai sus de Franța, cândva supranumită ,,sora mai mare a României’’ și principalul său aliat, trebuie să menționăm că relațiile (inclusiv de interdependență) pe care aceasta le are azi cu Germania, ne fac să nu ne mai putem baza pe ea. De altfel, Franța nu mai poate călăuzi pe nimeni azi, atâta vreme cât nici ea nu știe încotro merge, iar pentru a demonstra acest fapt este suficientă o simplă știre de ieri: partidul președintelui Emmanuel Macron își pierde majoritatea absolută în Parlament!

Mai mult, o eventuală câștigare a alegerilor prezidențiale din 2022 de către Marine Le Pen nu va putea schimba situația: Franța nu are forța economică a SUA și nu își poate permite să negocieze brutal cele mai puternice legături pe care le are cu Germania, cele economice. Așadar, dinspre partea de vest a lumii, singurii aliați viabili ai României rămân Marea Britanie și, bineînțeles, SUA.

În partea de est, un actor important merită o atenție deosebită. Este vorba de Turcia. Aceasta a fost de secole dușmanul Rusiei, iar cine crede că actuala bună înțelegere între Ankara și Moscova nu este altceva decât un joc al duplicității, greșește.

Desigur, pentru a avea relații cu Turcia trebuie să înghițim suficiente broaște politice, de această dată de anvergură internațională: ne referim firește la problema armenilor, precum și la cea a kurzilor. Mai mult, apucăturile dictatoriale ale lui  Recep Tayyip Erdoğan trebuie analizate cu atenție, ba chiar, la nevoie, luate măsuri de resort. Dincolo de acestea, trebuie însa să subliniem că relațiile internaționale se bazează pe interes, nu pe sentimente.

Revenind la poziția că actualele relații între Turcia și Rusia sunt duplicitare, două știri din aceste zile vin să întărească acest lucru, informațiile venind din două teatre de operații unde sunt prezente formațiuni atât din armata rusă, cât și din cea turcă. În prima știre, care provine din Siria, suntem anunțați că zilele trecute rebelii sirieni au atacat o patrulă comună ruso-turcă. Așadar, în acest caz avem dovada colaborării militare strânse dintre Ankara și Moscova.

Pe de altă parte, o știre recentă provenită din Libia, arată că forțele susținute de turci au capturat un complex rusesc de apărare antiaeriană de tip Pantsir, sursele afirmând că mai întâi acest sistem antiaerian a fost atacat de drone turcești. Rămâne de văzut ce va face Turcia cu această captură. Cel mai probabil că Moscova va dori să i se returneze cumva acest produs, chiar dacă acesta a ajuns în Libia pe o filieră indirectă (Emiratele Arabe Unite).

Indiferent dacă îl vor preda sau nu, mai mult ca sigur că în momentul în care citiți aceste rânduri, inginerii militari ai Turciei și-au băgat nasul până la ultimul șurub în complexul antiaerian rusesc, care este catalogat drept ultramodern, deși a dovedit anumite lipsuri în conflictele recente în care a fost implicat.

Astfel stând lucrurile, implicată puternic într-un parteneriat sănătos alături de SUA și Marea Britanie, România poate să mai arunce din când în când și un ochi către Turcia, cât îi pot însă permite prăpastiile care limitează ambele laturi ale acestei ocheade: pe de o parte ambițiile lui Erdogan, iar pe de alta înțelegerile periodice între turci și ruși.

Citeşte şi:

Rusia, principala amenințare la adresa securității Poloniei. Spre un nou ”Tratat de la Varșovia” în sens invers

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.