După Rusia, vom vota tot Rusia!

-


Există temeri conform cărora multe dintre noile partidele de stânga din Europa s-au format în jurul unor idei provenite din vechi acțiuni de subversiune ideologică îndreptate împotriva Occidentului de către KGB, numeroși „defectori” ai acestui serviciu de informații confirmând de-a lungul timpului că aceste temeri sunt întemeiate. De menționat că acțiunile de acest tip ale Rusiei continuă și în ziua de azi, Moscova beneficiind deja de roadele a decenii de muncă în acestă chestiune.

Ce este subversiunea ideologică? Un proces lent, dar eficient de schimbare a opiniilor oamenilor în privința unor chestiuni ce până la un moment dat erau subînţelese, ca fiind logice sau cel puțin de bun simț. Un exemplu banal: acum 20 de ani se subînţelegea că bărbații nu pot purta colanți. Astăzi, doar dacă vă mai mirați de acest lucru veți fi ștampilat drept retrograd, ultraconservator, șamd.

Desigur, exemplul de mai sus vă va face să zâmbiți, părându-vă un amănunt nesemnificativ, datorat ,,modei’’. Fals: știm că diavolul se ascunde în amănunte și, deloc întâmplător, știm că o avalanșă de asemenea ,,amănunte’’ a inundat în ultimele decenii occidentul, iar România, membră a UE și NATO, nu a scăpat neatinsă.

Evident, vă întrebați care ar fi scopul unei operațiuni atât de complexe și costisitoare. Răspunsul este: haosul social.

Adică instaurarea în societatea atacată cu asemenea idei a unei stări care să ducă fie la degenerarea în timp a acelei societăți, fie la incapacitatea de a lua decizii rapide și utile în cazul unui război. Căci, să nu uităm ceea ce spunea în urmă cu mii de ani marele strateg Sun Tzu, adevăruri valabile și azi: ,,toată arta războiului se bazează pe înșelăciune […] cei ce sunt experți în arta războiului supun armata inamică fără luptă’’.

Oare Rusia ce părere o fi având despre expresia ,,arta războiului se bazează pe înșelăciune’’, atâta vreme cât ea a susținut cândva săptămâni întregi că nu a invadat Crimeea? Și ce părere o fi având și despre ,,supunerea inamicului fără luptă?’’ Astfel ne întoarcem la ideea pricipală a acestui articol, punându-ne întrebarea ce este mai exact haosul social.

Haosul social este atunci când într-o societate nu se mai cunoaște cu exactitate ceea ce este bun sau ce este rău, ce este valoros sau ce este de aruncat, ce este cultură și ce este incultură, cine este bărbat și cine-i femeie, cine-i copil și cine-i adult șamd. Ultima propoziție vă face să zâmbiți din nou?

Puneți mâna pe câteva cărți ,,moderne’’ de ,,parenting’’ și veți observa că majoritatea îl transformă pe copil în adultul din casă, cel în fața căruia toți membrii familiei trebuie să-i dea ascultare. Oare sutele de mii de academicieni, doctori, profesori, scriitori, mari artiști și sportivi ai occidentului au fost toți crescuți de părinți care au citit cărți de parenting?

Concluzionând, acolo unde valorile sunt inversate sau pervertite sau stigmatizate, iar principiile și regulile care și-au demonstrat viabilitatea sute sau chiar mii de ani au devenit brusc anacronice, inclusiv amintirea lor stârnind dezaprobarea majorității, acolo vorbim despre o societate aflată în haos, incapabilă de a evolua sau măcar de a se apăra.

Desigur, se poate ușor observa că cei care sprijină acest haos social sunt în special formațiunile politice din ceea ce se cheamă azi ,,noua stângă’’, ,,progresiștii’’ sau ,,neo-marxiştii’’. Este însă dificil de identificat o legătură a lor directă cu Moscova. Anumite acțiuni ale lor duc însă cu gândul către niște coincidențe stranii.

Pe de altă parte, foarte util ar fi să evaluăm situația, cel puțin în privința țării noastre, prin ochii Kremlinului. Colaborarea serviciilor de informații ale Rusiei cu unul sau mai multe partide politice din România este azi aproape irelevantă. Aceste partide s-au uzat masiv în ultimele trei decenii, iar viitorul lor este incert: tinerii nu le mai vor vota.

De asemenea, varianta recrutării unor politicieni din ,,partidele viitorului’’ este interesantă, dar nu asigură și satisfacția diseminării în rândul societății a subversiunii ideologice de care am amintit mai sus. Este așadar nevoie de formațiuni politice noi, capabile de acest lucru, având în fruntea lor tineri cu un trecut mai puțin întunecat. Iar de aici încolo încep coincidențele stranii.

Este o coincidență faptul că recentul înființat partid de stânga DEMOS, care diseminează majoritar și în forță idei progresiste de tip neo-marxist, are lider pe Claudiu Crăciun, care a fost implicat activ în revolta de la Pungești împotriva companiei americane ce a obținut permisul de explorare a gazelor de șist, care ar fi ajutat România să devină independentă de importurile de gaze rusești, revoltă despre care un articol al prestigiosului ziar New York Times spunea că este posibil să fie organizată de Rusia?

Este o coincidență că în partidul de stânga PSL, înființat abia acum trei luni de două ,,tinere speranțe de stânga’’, s-a și grăbit să se înscrie la bătrânețe Petre Roman (cel al cărui tată, Ernő Neuländer, conform a numeroase surse, a fost ofițer NKVD, precursorul KGB-ului), cel despre care antrenorul Cornel Dinu mărturisea: “Eu am stat în aceeaşi încăpere cu Ion Iliescu în noaptea de 22 spre 23 decembrie, la Televiziunea Română. […] Petre Român este cel care a discutat într-o rusă perfectă, eu o înţeleg, cu consulul sovietic şi a solicitat ajutor trupelor sovietice’’?

Epilog: tatăl lui Petre Roman, în cartea sa „Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții”, publicată în anul 1970 la București, se întreba la un moment dat: „Cine va veni după noi?”. Și tot el răspundea, profetic: „Noi nu scriem istoria. Noi o creăm! […] După noi vor veni cei care vor trebui să vină, căci nu există post-comunism. […] DUPĂ NOI, VOM VENI TOT NOI”.

Citeşte şi:

Duminica pleonasmului ,,PSD – KGB’’


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.