Rusia și Europa de Vest

-


Rusia redevine treptat un partener frecventabil pentru Europa de Vest. Da, nu vorbim despre UE, ci numai despre Europa de Vest (și ce îngropat în istorie am fi crezut acest termen!) dintr-un motiv evident: este din ce în ce mai limpede că altfel nu i se mai poate spune celei ce astăzi se numește atât de greoi ,,viteza întâi din Uniunea Europeană cu două viteze’’.

Și da, nu mai putem vorbi despre relația Rusiei cu întreaga UE și pentru că viteza a doua din ea, denumită cu un alt termen scos din cavoul istoriei – Europa de Est – are amintiri mult prea neplăcute referitor la Moscova: parcă abia ieri am scăpat de dictatura ei, dar asta este altă poveste.

Care sunt însă semnalele apropierii Moscovei de Europa de Vest? Nenumărate. Iar cele mai recente vin – cum altfel ar spune anti-populiștii de cafenea – din zona Austriei și Italiei. Și noul guvern socialist al Spaniei pare că își așteaptă rândul la coadă… Să le luăm pe rând:

Austria: vizita recentă a lui Putin în acest stat este privită – cel puțin de către presa rusă – ca o trambulină a președintelui rus spre Europa.  „Austria este o țară neutră și se consideră un constructor de poduri între Est și Vest”, afirmă atât primul ministru, cât și ministrul de externe de la Viena.

Fără doar și poate, vizita lui Putin a fost însă și una cu profunde conotații economice: Europa importă din Rusia o treime din gazul pe care îl consumă, combustibilul rușilor având ca partener istoric tocmai Austria. Vizita președintelui rus marchează fix o jumătate de secol de la inaugurarea exporturilor de gaz rusesc către Austria. Desigur, președintele Putin nu a lăsat să-i scape ocazia unui apropo larg către Europa: “Austria şi Rusia contribuie enorm la apărarea securităţii energetice a întregului continent. La ceremonia de azi, companii din ţările noastre au semnat un acord prin care Rusia va furniza gaze Austriei până în 2040”.

Una peste alta, vizita lui Putin la Viena reprezintă un cadou diplomatic făcut austriecilor pentru felul cum au știut să se poziționeze în scandalul Skripal, ei neînregimentându-se în grupul statelor care au expulzat la vremea respectivă o sumedenie de diplomați ruși. Un loc potrivit pentru ca Putin să forțeze ușor nota, amintind și de alte ,,nefăcute’’ ale occidentului în raport cu Rusia: “Sancţiunile şi orice alte limitări motivate politic nu reuşesc să-şi atingă scopul. Dăunează tuturor, celor care le-au iniţiat şi celor vizaţi de ele. Rusia a trecut cu bine peste toate problemele iscate de aceste limitări.”

Sebastian Kurz, cancelarul austriac, ridică mănușa: “Sperăm că printr-un dialog intensificat vom vedea progres în relaţiile dintre Rusia şi Uniunea Europeană. Mai bine câştigă ambele părţi decât să piardă amândouă.”

Evident, în spatele dorințelor rușilor pentru încetarea sancțiunilor pe care le-au încasat în urma conflictelor din Ucraina se află speranța că, odată ce acestea vor fi retrase, comunitatea internațională  se va întreba într-un final și dacă nu Rusia a fost totuși pedepsită fără rost, această stare de fapt ducând poate spre un viitor foarte fericit pentru Moscova: dacă tot am terminat cu sancțiunile atunci să terminăm definitiv și cu orice discuție despre Crimeea și, dacă tot se poate, să ne obișnuim inclusiv cu gândul unei Ucraine nu prea unitare, cu partea ei de est controlată cândva – de ce nu – de jure de către Moscova. Iar asta nu se poate opri aici: imensul spațiu-tampon pierdut dureros de către Rusia la sfârșitul erei sale sovietice, va trebui cândva recăpătat…

Și acum să trecem la Italia. Giuseppe Conte, noul prim-ministru al Italiei, în primul său discurs din Parlament a spus că ,, vom fi promotorii unei revizuiri a sistemului de sancţiuni. […]Vom fi susţinătorii unei deschideri faţă de Rusia care şi-a consolidat în ultimii ani rolul internaţional în diferite crize geopolitice şi care reprezintă un partener economic important pentru companiile italiene.’’

Toate mesajele celor două țări sunt cuplate cu afirmațiile recente ale liderului de la Kremlin, din timpul sesiunii sale anuale în cadrul căreia răspunde la numeroasele întrebări trimise de cetățeni, care a spus că  a avertizat Europa cu câțiva ani în urmă despre riscul ca Statele Unite să se amestece în “bucătăria internă” a celorlalte țări, însă nimeni nu a vrut să asculte. Ce caută aici SUA în discuție?

Ei bine, puse în fața unei strângeri de mână între Europa de Vest și Rusia, țările din Estul Europei nu vor sta mult timp cu mâinile în san. Fără îndoială, simțindu-se ,,trădate’’ de Bruxelles, de Berlin, dar și de liota de state din Europa de Vest, care susțin că sunt eurosceptice, dar și  – iată! – proruse, fostele state comuniste nu se vor arunca iar, după numai trei decenii de libertate, în brațele Moscovei, ci vor cere ajutor SUA. Care vor fi încântate să investească și, deci,  să stăpânească zidul dintre Rusia și Europa vitezei întâi. Iar în mijlocul Europei se va lăsa în curând o nouă cortină. Nu de fier, ci de Coca Cola.

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.