Rusia versus România. Provocări şi război hibrid în flancul estic al NATO

-


Asaltul politicienilor coaliţiei PSD-ALDE împotriva justiţiei, statului de drept şi a valorilor euro-atlantice slăbesc statul român, devenind o pradă uşoară în războiul hibrid pe care Federaţia Rusă îl desfăşoară în regiune. Drama Ucrainei din anul 2014 este astăzi exemplul cel mai concludent în ceea ce priveşte războiul hibrid. Scutul anti-rachetă de la Deveselu, parteneriatul strategic cu SUA şi NATO sunt cele trei elemente care asigură securitatea României şi, totodată, o plasează în prima linie în războiul geopolitic dintre EST şi VEST.

Flancul estic al Alianţei întărit şi amplasarea scutului anti-rachetă la Deveselu stârnesc o îngrijorare permanentă la Kremlin, care consideră că acestea îi subminează securitatea şi capacitatea de descurajare a propriilor săi inamici. Acest lucru a fost confirmat atât de Vladimir Putin, cât şi de şeful Forţelor Strategice Nucleare ale Federaţiei Ruse, generalul Serghei Karakaiev, care au susţinut public că forţele armate ruse vor dezvolta noi tipuri de rachete intercontinentale pentru anihilarea scutului de la Deveselu.

„Rusia va introduce noi tipuri de rachete intercontinentale, care vor avea traiectorii greu de anticipat; de asemenea, vom avea noi mijloace de a depăşi sistemul antirachetă NATO. Forţele balistice ruse sunt capabile să lanseze atacuri simultane din mai multe direcţii”, sublinia Serghei Karakaiev.

De asemenea, ruşii şi-au întărit forţa militară din Crimeea, anexată ilegal în 2014, cât şi-n enclava Kaliningrad, prin amplasarea rachetelor Iskander şi a unor echipamente militare de ultimă generaţie.

În schimb, oficialii Alianţei au precizat de fiecare dată, că sistemul de la Deveselu nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci împotriva Iranului şi a unor posibile ameninţări din Orientul Mijlociu şi, totodată, au arătat că din punct de vedere tehnic şi geostrategic, rachetele interceptoare nu fac faţă sistemelor balistice ruseşti.

„Acest amplasament din România, ca şi cel din Polonia, nu este îndreptat împotriva Rusiei. Sunt prea puţini interceptori, localizaţi mult prea la sud sau prea aproape de Rusia pentru a putea intercepta rachete balistice intercontinentale ruseşti”, declara secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Pe de altă parte, Rusia nu se teme de exerciţiile NATO desfăşurate cu regularitate în statele flancului Estic (Polonia, Ţările Baltice, România şi Bulgaria) sau de rotaţia periodică a soldaţilor americani din regiune, ci de răspunsul masiv al NATO, în cazul în care ar îndrăzni să depăşească linia roşie.

Destrămarea URSS a devenit o obsesie pentru Vladimir Putin

Pentru Putin şi oamenii cheie ai regimului său, „destrămarea URSS-ului reprezintă cea mai mare catastrofă geopolitică pentru poporul rus”. În această cheie sunt gândite acţiunile de sabotaj din spaţiul euro-atlantic, prin intermediul războiului hibrid şi al GRU (n.r. Serviciul de Informaţii al Armatei Ruse).

Astfel, după anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea şi declanşarea războiului din Donbass, Moscova utilizează o gamă variată de tehnici şi metode subversive non-militare în războiul său hibrid pentru divizarea și slăbirea NATO, subminarea democraţiilor occidentale şi crearea unor pretexte de război artificiale, prin care se alimenteze ura şi extremismul dintre state.

În acest sens, Kremlinul foloseşte cu succes comunicaţiile strategice pentru modelarea mediului politic din statele situate în flancul Estic al NATO, prin intermediul platformelor media-tv: Russia Today (RT) şi Sputnik, pentru promovarea ştirilor false (fake news) şi a unor informaţii cheie, care să întărească curentele pro-putiniste din aceste state.

Susţinute financiar de Kremlin şi de echipe de troli, aceste canale media răspândesc un volum mare de informaţie, care pun la îndoială valorile democraţiei liberale în spaţiul euro-atlantic.

Concomitent cu răspândirea informaţiilor şi a ştirilor false, planificatorii Kremlinului utilizează şi atacurile cibernice. Scopul acestora este precis şi vizează: furtul informaţiilor strategice, care să fie reutilizate în alegerile din aceste state, pentru a sprijini forţele politice cu opţiuni clare pro-ruse.

În multitudinea scenariilor războiului hibrid pe care Rusia îl desfăşoară în statele din flancul Estic al Alianţei, cât şi-n democraţiile din Occident sau SUA, GRU are rolul său bine definit. Atacurile cibernetice din SUA, implicarea activă în Ucraina sau otrăvirea spionului dublu Skripal sunt doar câteva din acţiunile desfăşurate de agenţii acestui serviciu de informaţii pe spaţiu.

Condusă din 2016 de către Igor Korobov, care figurează pe lista cu sancţiuni a administraţiei SUA, GRU dispune de o vastă reţea de agenţi ilegali în străinătate precum şi de unităţi militare de elită – Speţnaz, potrivit paginaderusia.ro.

Tototdată, Serviciul este acuzat că se află în spatele grupului de hackeri APT28, cunoscut sub numele „Fancy Bears”. Îi sunt atribuite atacuri care au vizat canalul de televiziune francez TV5 Monde, instituţii ale statului german, site-ul preşedintelui francez, Emmanuel Macron sau Agenţia Mondială Anti-Dopping.

Serviciile de informaţii ruseşti au jucat un rol crucial în anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia în martie 2014, în urma intervenţiei unor forţe speciale şi a unui referendum (care nu a fost recunoscut de către Kiev şi Occident), în Siria sau în conflictul din Georgia (august 2008) şi Cecenia (1999).

România, o ţintă predilectă a Rusiei încâ de la începutul anilor 2000

În cazul ţării noastre, Federaţia Rusă a început un război hibrid, încă de la începutul anilor 2000, când oligarhii din jurul lui Vladimir Putin au profitat din plin de deschiderea oferită de guvernarea Năstase, pentru privatizarea siderurgiei româneşti.

Astfel, în 2003, grupul Mechel şi-a întărit poziţia în România prin achiziţiile Combinatelor Siderurgice de la Câmpia Turzii şi Târgovişte, la preţuri derizorii şi cu investiţii minime. Practic, omul de afaceri Oleg Svedakov a plătit în jur de 27, 2 milioane de euro per combinat, şi a beneficiat de ştergerea unei datorii de 58 de milioane de dolari, în schimbul unei investiţii de 20 milioane de dolari la Câmpia Turzii şi Târgovişte.

În timp, ruşii au avut grijă să pună aceste combinate pe butuci, iar în 2008 au dezmembrat singura instalaţie certificată NATO din Europa de Est de la Combinatul Siderurgic din Târgovişte – Forja de Blocuri şi Bare care făcea ţevi de tun şi era aproape nouă.

Utilajul construit în 1988 la Oţelăria din Târgovişte se găseşte astăzi în Federaţia Rusă, la uzina Mechel din Chelyabinsk, o zonă puternic industrializată, cunoscută trept „Tankograd” în perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, potrivit Digi 24.

După siderurgie, ruşii mai controlează un alt obiectiv strategic al României: Combinatul Petrochimic de la Telejean (fostul PETROTEL- astăzi Lukoil) de lângă Ploieşti, unde astăzi mai funcţionează doar partea de rafinare, întrucât petrochimia a fost tăiată şi dusă la fier vechi. Acest combinat strategic a fost privatizat în timpul Guvernării CDR, la presiunea FMI „pe lucru de nimic”, în perioada 1997-1999.

De asemenea, mai sunt şi alte obiective industriale naționale, unde oligarhii ruşi controlează din umbră, sub forma unor acţionariate minoritare.

Dacă România a căzut pradă intereselor geo-economice ale Federaţiei Ruse, din punct de vedere militar, umbrela de securitate a NATO şi parteneriatul strategic cu SUA sunt pilonii, care pentru moment ţin Federaţia Rusă dincolo de linia roşie.

Pentru testarea forţei de răspuns a NATO în spaţiul aerian al României, Kremlinul, prin avioanele sale, încalcă frecvent convenţiile internaţionale. În urmă cu patru zile, un avion de ultimă generaţie al armatei ruse a violat spaţiul aerian al României, fiind interceptat de avioanele canadiene de la Baza Mihail Kogălniceanu.

„Este un mod al Federaţiei Ruse de a testa modul cum reacţionează forţele române, forţele NATO. De fiecare dată am demonstrat că suntem în măsură să îndeplinim misiunile”, a afirmat ministrul Apărării, Mihai Fifor, reamintind că, după anexarea Crimeii, ne învecinăm practic cu Federația Rusă.

De asemenea, resursele de gaze naturale descoperite recent pe platoul Mării Negre au determinat Rusia să sporească acţiunile din zona proxy – a R.Moldova împotriva intereselor Bucureştilor, încurajând forţele politice de la Chişinău, aflate sub controlul lui Vladimir Plahotniuc, să lanseze doctrina pro-moldovenismului, în preajma alegerilor din februarie 2019.

România, un stat slăbit în războiul hibrid al Federaţiei Ruse?

Dincolo de aceste incidente frecvente din zona Mării Negre, coaliţia PSD-ALDE, prin acţiunile îndreptate împotriva justiţiei și statului de drept şi prin punerea pe agenda publică a conceptului Ro-Exit prin intermediul unui fost ofiţer de informaţii cu probleme penale, oferă încă o ocazie Kremlinului să profite de slăbiciunea statului român.

Punerea sub semnul întrebării a orientării euro-atlantice a României prin intermediul ştirilor şi al unor declaraţii iresponsabile ale unor politicieni cu probleme penale, pe portalul Sputnik.md, accentuează clivajele din societatea românească. Acest lucru s-a văzut cu ocazia organizării referendumului familiei tradiţionale de la începutul lui octombrie când, pe fondul intereselor strategice ale „unor cetăţeni pro-putinişti”, au compromis Biserica Ortodoxă Română şi ideea de familie în societatea românească.

Astfel de derapaje sunt „mană cerească” pentru planificatorii războiului hibrid de la Kremlin, care au de exploatat în România o gamă de largă de slăbiciuni şi clivaje existente în societate: tensiuni etnice, instituţii slabe şi corupte, dependenţă economică/energetică etc.  Politicienii de la Bucureşti, prin promovarea propriilor interese şi slăbirea voită a instituţiilor, transformă România într-o ţintă facilă a războiului hibrid rus.

Aceştia nu par să înţeleagă nimic din cazul Ucrainei şi al R.Moldova, zone unde Kremlinul experimentează diferite scenarii ale războiului hibrid. Dragnea şi Tăriceanu nu vor să conştientizeze că un stat fără instituţii puternice, cu cetăţeni dezangajaţi faţă de acesta sau chiar ostili lui, dependent economic de potenţiali inamici și măcinat de corupţie este un stat slab, uşor de infiltrat la nivelul deciziei strategice. Ori, astăzi, România se află într-o asemenea situaţie.

Cazul Ucrainei este astăzi mai mult decât relevant: o minoritate rusă dezangajată faţă de Kiev, corupţie endemică, servicii şi armata infiltrate şi aflate pe alte ştate de plata, dependenţă economică față de Rusia, mai ales energetică.

Dacă clasa politică de la Bucureşti nu va opta pentru dialogul permanent cu oficialii UE şi cu întreaga societate românească, Moscova va reuşi să semene în mintea unor politicieni ideea delegitimării de tot ceea ce s-a construit în perioada post Război Rece.

Ungaria, un succes de etapă al Federaţiei Ruse?

Cazul Ungariei este poate cel mai concludent exemplu în acest sens, prin rolul destabilizator pe care Viktor Orban îl joacă în regiune. Și este numai un succes de etapă pentru Kremlin. Pentru România, comunicarea cu instituţiile cheie europene în problemele spinoase ar trebui să fie o constantă, iar modernizarea Armatei să fie pe primul plan. De asemenea, este nevoie de tehnologie şi aprofundarea „Parteneriatului Strategic cu SUA”, care să se dezvolte şi pe latura investiţiilor în economie.

Nu este suficient să alocăm 2% din PIB pentru Armată şi să ne culcăm pe-o ureche, că NATO ne va apăra oricum în faţa unei posibile agresiuni ruseşti, în timp ce politicienii de la Bucureşti distrug şi ultima brumă de credibilitate externă, în numele unor demnitari corupţi.

În schimb, Federaţia Rusă va continuă să îşi amplifice războiul hibrid din zona noastră, pentru a camufla tensiunile interne. Economia rusă nu funcţionează, iar banii obţinuţi din exportul resurselor sunt alocaţi către dezvoltarea complexului militaro-spaţial rus.

Populația Federației Ruse este în declin, dovadă recentele măsuri luate în legătură cu creșterea vârstei de pensionare, lucru care a dus la proteste masive în marile oraşe ruseşti. Acţiunile în forţă ale regimului putinist au fost camuflate prin succesul exerciţiului Vostok -2018 din Siberia, unde 300.000 de militari dotaţi cu tehnică de ultimă generaţie i-au arătat „Ţarului de la Kremlin” că sunt pregătiţi de o confruntare viitoare cu NATO.

Citeşte şi:

Fundaţia lui George Soros a criticat ura şi extremismul din politica americană în urma incidentului de la locuinţa miliardarului

 

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.