Să deconectăm țara de la aparate?

-


În ultimele zile m-am tot uitat la o emisiune despre animale de companie. Căței și pisicuțe cu tot felul de probleme. Situații grave și salvări miraculoase în cabinetul veterinarului. A reușit să mă pună pe gânduri un lucru interesant: în unele situații, veterinarul îi anunța pe stăpâni (ori familia patrupedului) că animalul trebuie eutanasiat, durerile fiind prea mari.

Asta te pune pe gânduri. Nu se aplică aceeași filosofie și la oameni. 

Nu ne lasă sufletul să-i deconectăm de la suferință pe cei dragi, având tot felul de motive: nu ne jucăm de-a Dumnezeu, îi lăsăm să se mântuiască prin durere, poate vine minunea (șansele sunt aproape nule în unele cazuri) și lista poate continua.

Dar dacă pe oameni nu-i putem decupla de la aparatele care-i țin în starea de legumă, ce putem face cu o țară?

M-am gândit foarte mult la procesul electoral, la faptul că mereu suntem puși în fața unor opțiuni date de un joc deja stabilit. L-am privit cu lehamite pe Iohannis cu câtă încredere se vede câștigătorul unui nou mandat, uitând că lumea nu-l votează de drag, ci de disperare. 

Țara pare pe aparate. Dacă le dăm ascultare economiștilor, dacă ne uităm la mentalitatea colectivă, pare că suntem în comă de ceva timp. Nici noi nu mai știm de când. Prin fiecare vot dat „răului cel mai mic” parcă ne mai punem o perfuzie, dar ne prelungim agonia sperând la o minune. Fiecare simte că minunea n-o să vină, dar ne place povestea.

Și de asta mă gândesc dacă nu-i o alternativă oprirea alimentației artificiale. Poate că toți acești pași mici pe care-i facem către o îndreptare sunt doar o formă timidă de a ne bate pe spate și a ne spune „c-o să fie bine” când muribundul se descompune încet și sigur în fața noastră.

Nu știu dacă această „deconectare” presupune abandonarea procesului electoral. Unii vor spune că exact asta vor ceilalți. Să te convingă să nu mai votezi contra lor și să-i lași să câștige. Poate că victoria lor e chiar finalul. Spun chestia asta pentru că trag nădejde că oamenii se mai pot salva. Țara nu. 

Poate sunt eu pesimist. Poate. Dar tu cum te simți să-ți vezi țara de ani de zile ca o legumă, la pat? Semne de vindecare? E rigor mortis, atâta tot.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.