Scrisoarea profesorilor de economie pentru Guvern – „Idiot’s guide” despre impactul taxei pe lăcomie

-


Zilele trecute a avut loc încă un eveniment ce leagă perfect această țară de expresia „ca la noi la nimenea”. Este vorba despre scrisoarea deschisă a unui grup de 46 de profesori de economie adresată Guvernului, în care se solicită retragerea Ordonanței 114/2018 (așa zisa „taxă pe lăcomie”). Demn de menționat este faptul că acești profesori nu sunt niște oarecare, ci formează catedrele de economie ale marilor centre universitare ale țării: București (Academia de Studii Economice), Cluj (Universitatea Babeș-Bolyai), Iași (Universitatea Alexandru Ioan Cuza) și Timișoara (Universitatea de Vest). Vorbim deci despre profesorii de economie ale celor mai importante universități de stat ale țării – un amănunt important, având în vedere cerbicia cu care votanții PSD cred că mai toate structurile statului aprobă măsurile luate de partid.

Ei bine, nu-i așa, acești profesori ce reprezintă crema inteligenței economice a României sunt – ce chestie! – bugetari, nu angajați de multinațională. Cu atât mai puțin angajați ai lui Soros. Voi încerca mai jos și să aduc la cunoștința publicului fragmente foarte importante din această scrisoare, care nu au fost făcute publice de mass-media și/sau să comentez anumite chestiuni ce sunt deosebit de interesante.

Mai întâi, cum încep scrisoarea profesorii de economie ai României:

„Intermediarii financiari (băncile n.n.) au un rol fundamental în finanțarea atât a sectorului privat, cât și a statului (prin creditare directă sau prin achiziția de titluri de stat, obligațiuni de stat, obligațiuni municipale). Intermediarii financiari sunt parteneri ai instituțiilor publice și ajută la găsirea și mobilizarea resurselor financiare pe termen lung necesare funcționării și dezvoltării acestuia. […]Pentru ca un intermediar financiar să își asume […] riscuri legate de economisire și investiții, el operează cu un profit în spate. Absența profitului sau diminuarea semnificativă a acestuia prin comparație cu alte sectoare de activitate duce la restrângerea intermedierii financiare. […]Fără un sistem financiar-bancar dezvoltat și sofisticat nu putem vorbi de o dezvoltare economică durabilă și sustenabilă. Nu putem vorbi de rezistență în fața recesiunii sau crizelor. Nu vorbim de creștere economică inteligentă și nici incluzivă. Orice măsură care aduce atingere gravă acestui sistem pune în mare pericol stabilitatea macroeconomică a unei națiuni și viitorul acesteia pe perioade lungi de timp. Lovind și discreditând fără motiv sectorul financiar-bancar națiunea involuează, iar corectarea acestor probleme se va face cu costuri semnificativ mai mari în viitor.’’

Observăm în textul de mai sus o introducere în economie aproape școlărească, am putea spune. Cel mai probabil că semnatarii scrisorii s-au gândit să se adreseze și pe înțelesul oamenilor simpli (care formează grosul bazinului electoral al PSD), pentru a-i face să înțeleagă un lucru simplu: vine urgia.

Universitarii continuă scrisoarea, atrăgând atenția că sunt conștienți de ceea ce se ascunde de fapt în spatele acestei „ordonanțe”:  „În contextul încetinirii creșterii economice, a nivelului foarte redus de colectare a veniturilor la bugetul de stat în anii anteriori, dar și a creșterii semnificative a cheltuielilor publice (mai ales a celor cu salarizarea sectorului bugetar, majorarea pensiilor, asistența socială etc.), găsirea rapidă de surse financiare sigure și ușor de colectat a condus la această măsură intempestivă. Din motivarea ordonanței reiese clar disperarea guvernului în a găsi soluții de finanțare. Reiese clar îngrijorarea și presiunea imensă în a acoperi din buget o serie de cheltuieli devenite tot mai mari.’’

Scrisoarea specialiștilor în economie strică într-un mare fel și jocul susținătorilor PSD ce afirmă că „taxa pe lăcomie” adoptată de guvernul român își are corespondență și în alte țări. Observați diferențele majore față de măsurile adoptate de alte state, explicate în detaliu de către profesorii români:

„O formă a acestei măsuri există în prezent și în alte state din UE (Polonia, Ungaria, Franța, Germania sau Austria). Nivelul taxării însă este semnificativ mai redus, taxarea se face complet diferit, taxarea nu are legătură directă sau indirectă cu nivelul de dobândă. În plus, măsura a fost aplicată după o amplă consultare cu toți actorii implicați, consultare care la noi a lipsit cu desăvârșire. În plus, destinația fondurilor este complet diferită: la noi taxarea băncilor este folosită pentru a alimenta bugetul de stat, la toți ceilalți măsura a fost implementată pentru a finanța un fond de rezervă special ce va fi folosit pentru susținerea sistemului bancar în caz de criză (pentru bail-out). La noi, măsura generează, mai degrabă, instabilitate macroeconomică stimulând guvernul să angajeze cheltuieli bugetare în creștere și nesustenabile, în timp ce în toate celelalte țări această măsură întărește stabilitatea sistemului financiar-bancar.”

Șarja asupra PSD-ului a celor care predau economia în această țară nu se oprește aici.

În următoarele fragmente, ei evidențiază cât se poate de limpede efectele nefaste ale politicii acestui partid, începând a arăta că această măsură are efecte chiar și asupra oamenilor simpli, adică a celor care ar putea fi alegători PSD (pentru că, da, chiar dacă ministrul de finanțe al României se laudă că în anul 2018 nu are card bancar, mulți dintre cei care votează acest partid au): „Costurile cu taxarea activelor se vor repercuta asupra clienților băncilor, atât deponenților (vor primi dobânzi mai mici la depozite), cât și a debitorilor, prin dobânzi mai mari la credite și restricții la creditare. Băncile vor trebui să recupereze cumva aceste costuri, prin diminuarea altora și/sau creșterea comisioanelor și dobânzilor. De asemenea, această taxă va distorsiona prețul riscului din sistem, prin majorarea costurilor de gestionare a lui.”

De menționat că efectele asupra oamenilor de rând se vor face cunoscute inclusiv pe piața muncii: „Unele bănci se vor retrage, alte bănci vor fuziona, altele vor fi achiziționate la prețuri în scădere. Acest lucru va duce la un grad de concentrare și mai mare al pieței cu efecte negative asupra calității serviciilor financiare, costurilor de operare, accesibilității pieței. Se pierd locuri de muncă importante, impozite și taxe plătite de aceste instituții financiare către bugetul de stat”.

Economiștii punctează apoi distrugând și mitul PSD al luptei împotriva multinaționalelor.

De fapt, cele mai lovite de această ordonanță vor fi tot firmele românești: „Pentru a reduce impactul acestei taxe, băncile își vor încetini ritmul de creștere al creditelor și ar putea să își diminueze activele, chiar prin externalizare către băncile mamă. În acest context, băncile românești (cu capital de stat și privat, deopotrivă) sunt mai expuse decât băncile care fac parte dintr -un grup bancar internațional. Această măsură lovește în băncile cu capital românesc mai mult decât în cele cu capital străin.” 

De departe însă, cea mai importantă prognoză a profesorilor români de economie este impactul acestei măsuri a PSD asupra dezvoltării economiei naționale.

După cum bine știm, din 1989 încoace, economia României este una „capitalistă”, adică una în care banii sunt făcuți nu de către stat, ci de către „privat”, ce își poate începe sau dezvolta un business cu ajutorul banilor, care pot fi luați și de la mătuși, și de la prieteni, dar, mai ales, (în proporție de peste 90%) de la bănci. Ei bine, banii împrumutați de bancă pot reprezenta un risc pentru aceasta, inclusiv în situația în care acest risc pare a fi acoperit de un eventual gaj sau ipotecă – această plasă de siguranță de multe ori nu poate recupera integral investiția băncii. Revenind la subiect, am putea spune simplu că, dacă oamenii de afaceri reprezintă motorul economiei de piață, băncile reprezintă combustibilul cu care pornește acest motor. Iată și ce se va întâmpla cu acest „combustibil”:

„Măsura determină și mai mult băncile să fie aversive la risc și să accepte între activele lor doar acele active care au un profil risc-câștig maxim. Acest lucru înseamnă selectivitate mai mare din partea băncilor și darea deoparte a proiectelor riscante, cele mai multe dintre ele fiind investiții ale sectorului privat. Încă o dată în plus, măsura se dovedește a fi în contradicție cu motivația din spatele ordonanței: dezvoltarea sustenabilă, inteligentă și incluzivă.”

Ce-ar mai fi deci de zis în urma acestei evaluări a situației de către cele mai luminate minți în ale economiei din România? Nimic altceva decât că ne așteptă un dezastru economic iminent!

Citește și:

Cum sunt furați românii la rambursarea creditului. Soluții

Lajof Kristof, fondatorul primei școli de mentorat din România: „La șapte ani, copilul intră deja în școală și învață ura și competiția și înfrângerea”. Interviu

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.