Sfertodocția Sa, Viorica

-


Când eram încă puști, pe la începutul anilor 2000, un coleg de serviciu mai în vârstă se lamenta altuia cam de același leat: mergem, zicea primul, din rău în mai rău! Eu nu înțelegeam o boabă. Eram în plină eră Năstase, ăștia-s tâmpiți, cum să fie și mai rău?

Procurorul Panait tocmai ce se aruncase pe fereastră, ba încă și întreaga presă era în mormânt, era pretutindeni o liniște nefirească încât nici măcar Iliescu nu apărea la televizor. Ba, mint, apăruse într-o noapte pe TVR2, într-o emisiune dedicată colmatării brațului Sulina!

Iacă-tă că anii au trecut și, într-adevăr, abia acum pare că am ajuns la un rău ce poate fi considerat suprem. Până aici! Mai rău decât atât nu există. Evident, la cine este acum prim-ministru al României, mă refer. Să ne lămurim: PSD l-a dat totuși și pe Năstase care, în corupția, aroganța și megalomania lui, era măcar un om care avea ceva în cap. La o adică, știa să facă diferența dintre un Giacometti și un Rodin. Și parcă merita să stai la o bere cu el, măcar să auzi cum se fură cu ștaif un întreg stat din Europa de est. A urmat apoi Ponta, un individ ce avea vorbele la el. Parcă și Grindeanu și Tudose, cât de cât, mai semănau a prim-miniștri. Doamna Viorica, însă, a pus capac la toate, inclusiv la șirul oamenilor puși de PSD care nu se pot face de râs în această funcție. O catastrofă cu repetiție.

Mai ales în ultimele zile, doamna prim-ministru le-a comis una după alta. De la mărarul băgat sub nas Papei, după un ,,Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity’’, care a stârnit un hohot de râs planetar, până la irealele gafe de ieri, când Viorica s-a întrecut pe ea însăși – patru prostii într-o singură zi! Prima: ,,orice (sic!) om îi este teamă de o plângere penală’’. A doua: ,,cred că toată lumea trebuie să credem (sic!) în justiție’’. A treia: ,,domnul Meleșcanul’’. A patra: ,,a vorbit cu mine, a vorbit cu primul ministru şi, bineînţeles, dacă îşi va da acordul primul ministru, va merge.’’ Desigur, ultima e scuzabilă: nici în visele ei cele mai plăcute, doamna Viorica nu își imagina că va ajunge prim-ministru și, iată, nu se poate recunoaște în acest rol nici în viața reală. Păi n-ar trebui să-și dea demisia?

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.