Şcolile pilot din învăţământul preuniversitar, „pierdute” printre hârtii oficiale. Marian Staş: „Probează lipsa de interes autentic a Ministerului Educaţiei pentru un proiect strategic”

-


După 30 de ani de politizare execesivă şi experimente nereuşite sub umbrela unor guvernări trecătoare, Educaţia din România rămâne anchilozată în forme fără fond, iar cei care suferă sunt elevii, părinţii şi profesorii. Pandemia de COVID-19 ar fi putut să fie o fereastră de oportunitate pentru modernizarea Educaţiei, dacă politicienii ar fi înţeles că trebuie să îşi facă „treaba” şi totodată să nu contribuie prin indiferenţă şi calcule politicianiste la adâncirea clivajelor dintre urban şi rural. Rezultatele de la Evaluarea Naţională, Bacalaureat sau testele PISA ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) sunt oglinda reală al unui sistem care nu are în centru „elevul”, ci „norma profesorului”, astfel încât an de an se îngroaşă rândul celor condamnaţi la „analfabetism funcţional” de o clasă politică coruptă şi fidelă propriilor sale interese de castă.

Povestea celor trei scenarii după care se va deschide noul an şcolar din 14 septembrie nu rezolvă aproape nimic din incompetenţa celor de la cârma Educaţiei, întrucât teama de COVID-19 va acoperi toate deficienţele sistemului, iar reforma va fi îngheţată cel mai probabil pentru anul viitor, dacă pandemia de COVID-19 nu se va prelungi. În acest context, se înscrie şi blocarea apariţiei şcolilor-pilot, care de la 1 septembrie au rămas pe hârtie, uitate cel mai probabil printr-un fişet al ministrului  Anisie.

Pe 16 iulie, Guvernul României adopta în şedinţă ceea ce ar fi trebuit să fie elementul central al reformei şcolii româneşti şi reacordarea acesteia cu modernitatea şi anume apariţia „unităților de învățământ cu statut de unități–pilot, experimentale și de aplicație”. Rolul acestora fusese bine definit şi trebuia să pună în aplicare și să evalueze proiecte de cercetare educațională, noi modele curriculare și de carieră didactică, în vederea fundamentării de politici publice la nivel național.

Din comunicatul trimis de Ministerul Educaţiei ar fi trebuit să avem pentru anul școlar 2020-2021, lista unităților de învățământ preuniversitar care vor funcționa ca unități-pilot, experimentale și de aplicație aprobată prin ordin al ministrului educației și cercetării, până cel târziu 15 august 2020.

În acest sens, consultantul în Educaţie, Marian Staş, a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, că apariţia şcolilor publice-pilot în anul şcolar 2020-2021 nu va fi posibilă întrucât Ministerul Educaţiei a întârziat foarte mult cu documentaţia aferentă acestui proiect.

sursa foto: Agorapress

„Şcoli publice pilot în anul şcolar 2020-2021 nu vor fi, pentru că s-au publicat foarte târziu Ordinele de Ministru, care reglementează acest proiect în Monitorul Oficial. În schimb, eu am un proiect de pilotare la care voi lucra împreună cu patru şcoli publice pentru a pregăti anul şcolar viitor (2021-2022). În acest an şcolar nu va fi posibilă pilotarea din cauză întârzierii publicării documentelor. Şcolile pilot nu sunt o formă fără fond, ci managementul Ministerului Educaţiei, care a dovedit o lipsă de interes real şi implicare în ceea ce priveşte accelerarea implementării acestui proiect. Din punctul meu de vedere, avem în momentul de faţă o lipsă reală de interes faţă de proiectul pilotării. Sigur că în faţa presiunii publice şi politice foarte puternice, hârtiile necesare au apărut, dar extrem de târziu. Toate documentele au fost datate 30 iulie, ca să se respecte litera HG publicate pe 16 iulie, pentru acolo se preciza că până la 1 august trebuie făcute x,y,z chestii. Metodologia cadru şi Regulamentul sunt datate 30 iulie, dar au fost publicate în Monitorul Oficial şi au devenit operaţionale, primul în 12 august şi al doilea în 25 august. Deci, mult prea târziu ca-n acest context vreo şcoală publică să poată face lucruri în direcţia pilotării”, a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, consultantul în Educaţie, Marian Staş.

Potrivit acestuia, două şcoli particulare sunt interesate să demareze proiectul de proiectare curriculară.

„Eu sunt interesat ca măcar o şcoală publică să poată să înceapă pilotarea. Acum nu este posibil acest lucru, însă nu putem începe hazardat întrucât este un proiect strategic. Aceasta este vestea proastă. Pot să numesc lipsă de interes şi preocupare din partea Ministerului pe pilotare, pentru că-n martie şi aprilie toată documentaţia era gată, iar în iulie-august s-a întârziat nepermis. Cum pot numi asta? Lipsă de interes sau de înţelegere a proiectului? Cert este că sunt şcoli publice interesate şi vor porni acest proiect în următoarele săptămâni”, a subliniat Marian Staş.

Aceasta a mai spus că Educaţia din România încă se află în altă epocă prin prisma faptului că încă merge pe un centralism feroce dictat printr-un singur plan cadru proiectat de la Minister.

„Centralizarea este de natura comunistă pentru că nu lăsăm jocul liber”

„Cele două aspecte importante din alt ev, altă epocă sunt: centralizarea feroce, în momentul când tu vii cu un singur tabel, un singur plan cadru cu 15-16 discipline pentru 150.000-160.000 de copii, cohortele anuale, nu este de mirare că discrepanţele sunt imense. Lasă politica, lipsa de investiţii, deci discrepanţele acestea socio-politico-economice sunt uriaşe, dar cu un singur tabel, plan cadru pe care tu îl pui obligatoriu pentru toată cohorta în fiecare an şcolar, cu asta ai omorât Educaţia în secunda doi. Centralizarea este de natura comunistă pentru că nu lăsăm jocul liber şi îl controlăm dintr-un singur buton: pixul Ministerului Educaţiei. A doua componentă nu are de a face cu binele copiilor şi o să vezi că acest plan cadru este atomizat. Sunt prejudecăţi cu multe ore de matematică, română şi cu câteva ore diverse: educaţie fizică, istorie, geografie, dar de fapt aceste planuri cadru sunt proiectate pentru salariile profesorilor nu pentru binele copiilor. Ca să aibă profesorii norme, salarii şi nu pentru binele copiilor. Pilotarea pe care eu am propus-o are două premise de secol 21. Prima premisă este subsidiaritatea europeană, adică tema curricumului oferit de şcoală. În pilotare, dacă sunt 10 şcoli de exemplu, nu va fi un singur tabel executat de la centru, ci vor zece modele curriculare, ofertele fiecărei şcoli în parte şi asta este o transformare istorică, liberală prin natura ei. A doua premisa în proiectare este curriculum adaptat elevilor la oferta şcolii şi înseamnă o relaţie sănătoasă între trunchi comun şi preferinţele copiilor. În momentul de faţă, nu există aşa ceva, ci curriculum la decizia şcolii, adică un buffer pentru profesori. Proiectul de pilotare este de sorginte liberală până în măduva oaselor”, a adăugat consultantul în Educaţie.

Anisie: „Putem realiza școli-pilot, școli de aplicație, în care să mergem și să pilotăm mai multe aspecte”

Pe 30 martie, Monica Anisie, ministrul Educației a declarat, la postul Europa FM, că vrea să înființeze școli-pilot în care să fie testate alte abordări în educație.

“Putem realiza școli-pilot, școli de aplicație, în care să mergem și să pilotăm mai multe aspecte cum ar fi un nou curriculum, un nou plan cadru. Vom urmări să realizăm și din alte perspective tipul acesta de învățare”, sublinia Monica Anisie.

În schimb, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), Antonia Pup, declara, pe 11 iunie, în cadrul unei dezbateri online, că elevii nu se mai simt motivaţi să meargă la şcoală şi din cauza faptului că programa şcolară nu este adaptată nevoilor lor.

„Elevii nu se mai simt motivaţi să meargă la şcoală poate şi din cauza faptului că programa şcolară nu este adaptată nevoilor lor. Asta cred eu că ar trebui să fie punctul de la care ar trebui să începem discuţia. Programa şcolară este una foarte riguroasă, este riguros construită. Nu mi se pare că profesorii chiar pot să ajungă la elevi, să fie facilitatori ai procesului educaţional, care ar trebui să fie despre beneficiarul direct al educaţiei”, declara Antonia Pup, la dezbatarea online „Şcolile pilot şi viitorul educaţiei din România, între inerţia actuală şi alternativele curriculare”, organizată de Asociaţia „Ţine de Noi”, Fundaţia Hanns Seidel România şi Fundaţia Hanns Seidel Moldova.

Potrivit acesteia, „pe partea de drept la educaţie”, sistemul educaţional din România este „unul profund inechitabil”, întrucât elevii din România din „mai multe categorii sociale” încă nu au drept la educaţie.

În ceea ce priveşte curriculumul, elevii vor ca ei să poată decide ce materii fac la şcoală.

Pup: „Şcolile nu mai formează oameni care să poată să se adapteze uşor la piaţa muncii”

„În momentul de faţă se aleg doar pentru a completa o normă didactică sau alta. Nu avem cu adevărat un proces educaţional flexibil şi, din păcate, acest lucru se vede. Nici măcar modul în care se predau anumite materii. Pentru că, din păcate, şcolile nu mai formează oameni care să poată să se adapteze uşor la piaţa muncii. Sistemul este foarte centralizat şi centralizarea aceasta eu nu o văd că are o finalitate, pentru că nici măcar nu avem dreptul la educaţie pentru toţii copiii. Ar trebui să lăsăm comunităţile şcolare să ajungă cu adevărat la elevi, pentru că şcoala nu ar mai trebui să fie un loc unde te duci, stai şapte ore, pleci acasă, obţii o diplomă de Bacalaureat şi gata. Ar trebuie să fie un proces despre elev. În momentul de faţă, foarte mulţi elevi învaţă doar pentru note, foarte mulţi elevi învaţă doar pentru o evaluare la sfârşitul unui ciclu de învăţământ”, conchidea preşedintele CNE.

Citeşte şi:

Tătaru:”La jumătatea lunii octombrie ne putem gândi la o pantă descendentă a pandemiei”

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.