A mai căzut un mit. Viaţa pe Titan, luna planetei Saturn, improbabilă

-


Existenţa vieţii pe Titan, satelitul planetei Saturn este improbabilă, potrivit concluziilor unui test care apelează la mecanica cuantică, scrie Agerpres.

Titan, al doilea cel mai mare satelit din Sistemul Solar după Ganymede, lună a planetei Jupiter, este unic. Iniţial, cercetătorii de la NASA au crezut că la suprafaţa sa ar putea exista viaţă întrucât este singura lună din Sistemul Solar cu o atmosferă densă şi singurul corp cosmic din Sistemul Solar, în afară de Terra, la suprafaţa căruia există mări, lacuri şi râuri. În cazul lui Titan, ar fi vorba de mări, lacuri şi râuri de hidrocarburi la temperaturi foarte scăzute, care au o compoziţie care le face să fie mai apropiate de benzină decât de oceanele terestre.

În schimb, oamenii de ştiinţă au avansat numeroase ipoteze de lucru potrivit cărora în aceste lacuri de hidrocarburi pot apărea structuri complexe: bule cu anumite proprietăţi speciale, similare celor premergătoare vieţii pe Pământ.

Pe Terra, moleculele lipidice (acizi graşi) se pot aranja în mod spontan în membrane în formă de bule care formează bariere protectoare în jurul celulelor tuturor organismelor vii. Astfel, aceasta a fost prima condiţie sine qua non pentru apariţia vieţii pe Pământ.

În cazul lui Titan, ar fi putut să apară un tip echivalent de bule, însă nu formate din molecule lipidice, ci din molecule pe bază de azot (nitrogen), care au fost denumite „azotosome” (corpuri din azot). Pentru  aceste structuri chimice să se formeze în mod natural, trebuie ca anumite condiţii să fie ideale, ceea ce este greu de obţinut pe Titan, unde temperatura medie este de aproximativ -185 de grade Celsius, iar apa şi oxigenul atmosferic lipsesc.

Studii anterioare, care au apelat la simulări ale dinamicii moleculare, o tehnică folosită des pentru a studia chimia vieţii, precizau că astfel de structuri de forma unor bule ar putea să se formeze şi să devină prezenţe comune pe Titan. În acest sens, un studiu, publicat în ianuarie în revista „Science Advances” arată că aceste simulări anterioare au fost eronate. Cercetătorii au dorit să ştie dacă „azotosomele” ar putea fi o formă de agregare eficientă din punct de vedere energetic pentru moleculele purtătoare de azot de pe Titan.

Titan reprezintă „un studiu de caz foarte strict cu privire la limitele vieţii”, conform noului studiu. Iar în acest rol, luna a picat testul. Azotosomele, conform simulărilor, pur şi simplu nu sunt nişte forme de organizare viabile din punct de vedere termodinamic în condiţiile de pe Titan.

Acest studiu îi va ajuta pe cercetătorii de la NASA să aleagă ce tip de experimente şi instrumente să trimită în cadrul misiunii Dragonfly pe Titan, misiune anunţată pentru anii ’30 ai acestui secol.

Citeşte şi:

VIDEO. O nouă misiune spaţială pentru explorarea Soarelui. Sonda Orbiter, noul pariu al NASA şi ESA


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.