Uniunea Europeană în 2019

-


În anul 2019, UE va trece prin crize generate atât de prezența unor ameninţări precum terorismul, crima organizată, şi criminalitatea cibernetică, cât și de amplificarea manifestărilor forţelor iliberale şi secesioniste ce vor dori să acapareze spațiul public şi să iasă învingătoare la alegerilor europene ce vor avea loc în acest an.

Disensiunile pe teme de securitate internaţională cu SUA se vor adânci, cu atât mai mult cu cât Washingtonul arată azi că știe să ia decizii impredictibile (vezi retragerea trupelor americane din Siria). De altfel, guvernul american a modificat recent statutul diplomaţilor UE în Statele Unite, reprezentantul Uniunii fiind degradat de la rangul de ”ambasador extraordinar şi plenipotenţiar” la cel de ”şef de delegaţie”, Trump coborând astfel Uniunea Europeană la statutul de organizaţie internaţională, ce nu este egal celui al unui stat. De menționat că UE a obţinut acest statut în 2016, în administraţia Obama, iar Trump l-a retras fără măcar ca Departamentul de Stat să anunţe acest lucru în mod public ori să-i informeze pe cei vizaţi. O măsură ce spune multe despre felul cum vor evolua relațiile SUA – UE în 2019.

Tot în acest an se va demonstra cel mai bine și eșecul viziunii Bruxelles-ului asupra proiectului apărării comune europene. UE așa cum o știm azi, măcinată de prea multe probleme interne, nu va mai avea forța să convingă statele membre să treacă peste temerile naţionale și să se îndrepte spre o armată europeană. Pentru multe dintre aceste state, dorința UE ar fi egală azi cu expresia ,,tichie de mărgăritar’’.

În pofida aspiraţiilor sale de actor global, Uniunea Europeană va continuă să nu fie importantă și în competiţia pentru dominaţia Oceanului Arctic şi va avea un rol nesemnificativ în relaţia dintre Washington și Moscova. Evident, UE nu va conta diplomatic nici în alte chestiuni de securitate globală.

În privințe migrației, este așteptat ca aceasta să aibă un trend ușor descendent în 2019. Acest fapt se datorează în primul rând presiunilor politice venite la rândul lor în urma marilor presiuni publice.

Cu toate acestea, nu vor exista progrese deosebite în ceea ce priveşte gestionarea situaţiei migranţilor aflaţi pe teritoriul UE. Afluxul major de migranţi în anumite state membre, respectiv Germania, Italia, Franţa sau Spania, a determinat mari crize politice, soldate cu erodarea majoră a partidelor aflate la guvernare dar şi cu creșterea în preferinţele electoratului a partidelor naţionaliste, de extremă dreapta și mai ales eurosceptice.

Este de aşteptat ca aceste partide să câștige un număr considerabil de voturi cu ocazia alegerilor europarlamentare din 2019, ceea ce ne va îndrepta cu siguranță la o structură foarte eterogenă a viitorului Parlament European.

Ca urmare, în viitor vor fi dificultăţi și mai mari în privinţa alegerii noilor organisme europene, dificultăţi ce vor fi generate atât de întârzierea procesului în sine, cât şi de posibilitatea ridicată a desemnării în funcţii importante a unor persoane cu viziuni eurosceptice, ce vor complica adoptarea unor acte normative pentru gestionarea migraţiei.

În acest context, rolul României odată instalată la președenția Consiliului European este – cel puțin teoretic – unul dificil. De ce teoretic? Pentru că – zic gurile rele – Consiliul European este una dintre numeroasele instituții birocratice ale UE, create asfel pentru a zăpăci mințile tuturor celor ce se întreabă ce este totuși din punct de vedere juridic Uniunea Europeană. Iar gurile și mai rele spun că funcția este una cu o oarece influență dar nu prea: își imaginează cineva că Germania sau Franța se vor supune unor măsuri adoptate în Consiliul European de către statul cu capitală pe Dâmbovița?

Cu toatea acestea, anumite ,,nefăcute’’ pot fi făcute de o țară ce ține președinția Consiliului European și, preventiv, marile puteri europene au realizat ceea ce trebuie pentru a pune România la colț, ca nu cumva să calce strâmb în următoarele șase luni. Cam aceasta este cheia în trebuie să citim recenta campanie ostilă dezlănțuită brusc, ca la ordin, de către presa europei occidentale împotriva României.

Cum era și firesc, jurnaliștii Europei de Vest au pedalat puternic pe ideea corupției de la București – nu că nu ar fi avut dreptate, firește. În spatele acestui linșaj de presă se ascunde însă temerea că diplomația românească, odată ajunsă în fruntea Consiliului European, va asculta prea mult fie indicațiile SUA, fie pe cele ale prietenelor sale din Grupul de la Vișegrad.

În privința SUA, lucrurile sunt clare: influența pe care SUA o are asupra politicienilor de la București este net superioară celei pe care o are Uniunea Europeană, iar dorința SUA de a dezintegra UE este astăzi mai vizibilă ca nicicând.

În privința statelor Grupului de la Vișegrad, ce formează nucleul Inițiativei celor Trei Mari, lucrurile sunt și mai clare: întreaga ,,Inițiativă’’ este tot o creație a Washingtonului ce are două scopuri: divide UE și accesează granițele Rusiei. Rămâne de văzut deci răspunsul la cel mai mare mister național al anului 2019: cum va evolua România cu toate aceste presiuni în Consiliul Europei?

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.