Va suferi România de pe urma „afacerilor” lui Joe Biden?

-


Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece: politica rămâne politică oriunde, indiferent că vorbim de București sau Washington. Atâta doar că diferă în subtilități ce reflectă o experiență pe care România nu o are. Pentru că în ultimele două secole, România n-a avut răgaz să rodeze o democrație autentică, precum au făcut-o cu brio americanii. Iar acest lucru se cunoaște în corupția la nivel înalt.

Se știe, politicienii occidentali fură cu ștaif: ajută economia să formeze grămada uriaşă de bani cu ajutorul căreia plătesc salarii mari, asigurări sociale, școli, spitale și autostrăzi, apoi subtilizează abia vârful ei. Logica este simplă: cu cât economia capitalistă funcționează mai bine, cu atât grămada e mai mare, iar vârful ei e mai satisfăcător pentru buzunarele tuturor politicienilor. Și, mai ales, cu atât mai de nebăgat în seamă este el când „dispare”: oamenii sunt prea mulțumiți de viaţă ca să bage de seamă.

În Balcani, totul este invers. Se fură tot: nu există răbdare la furtişag, pentru că politicienii n-au apucat încă să simtă pe cocoașă o societate civilă educată.

Desigur că din punct de vedere al experienței democratice există diferențe și între presa americană și cea est-europeană. În SUA, nimănui nu-i pasă că New York Times, The Washington Post sau USA Today aparțin unor oameni de afaceri ce au în mod evident interese la nivel înalt în lumea politică și financiară a Americii. Asta pentru că se păstrează sau se mimează o echidistanță care place tuturor, îndelung exersată în timp. Din acest motiv, scandalurile și „dezvălurile” ce fac laitmotivul presei românești, peste Atlantic sunt foarte rare. Ele nu apar decât atunci când la nivel politic foarte înalt apare un conflict serios, ce se cere rezolvat prin mijloace ce transced „metoda americană”. Un astfel de conflict este astăzi cel dintre Partidul Democrat și cel Republican, care, iată, se joacă în aceste zile și pe teritoriul României.

Cum a început însă totul?

Pentru asta trebuie să ne amintim că, în 2008, Obama a candidat împotriva lui Hillary Clinton pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat la alegerile prezidențiale din SUA. Obama a câștigat, obţinând apoi și fotoliul prezidențial.

Însă puterea lui Hillary în partid nu a scăzut, ajungându-se între cei doi – care aveau o relație glacială – la un soi de echilibru de influență mereu întrerupt de câte o încrucișare de săbii pentru ca vreun apropiat al lui Obama/Biden să fie pus într-un anumit post în locul unui apropiat al lui Clinton. Sau invers.

În ultima parte a regimului Obama, Hillary Clinton se și vedea de fapt președintele SUA, candidatura lui Trump fiind considerată în acele momente o glumă. Iar Hillary s-a folosit de această iminentă alegere în cea mai importantă funcție pentru a-și pune din timp oamenii săi în cele mai importante poziții.

Astfel se explică toată avalanșa de schimbări bruște pe care Trump a făcut-o în primii ani ai săi, socotind că este necesară o „dezhillaryzare” a aparatului birocratic american.

Care este însă legătura cu Biden și afacerile sale din România?

Presa americană a acuzat-o pe Hillary că l-a șantajat pe Biden că îi va face publice „afacerile” din Estul Europei dacă va concura împotriva ei pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat la alegerile prezidențiale din 2016. Iar ceva adevăr trebuie să fie la mijloc: Biden, candidatul preferat al lui Obama pentru a-i succede în funcție, s-a retras discret motivând probleme familiale. Ce este important deci: se știa de afacerile lui Biden din România încă de acum câțiva ani. Dar despre ce afaceri vorbim, cum s-au făcut și de ce s-au aflat amănunte tocmai acum?

Mai întâi, pentru a înțelege de ce politicienii americani fac afaceri la noi sau aiurea, trebuie să ieșim puțin din mentalitatea românească. La noi, dacă ai o funcție politică mai înaltă, este „o șmecherie” să ai o fermă de porci în Alexandria și o fabrică de polistiren la Ploiești. La nivelul unei superputeri precum SUA, un politician care „vrea” să facă afaceri are și el superputeri: el poate avea – de exemplu – zece ferme de porci în Mexic, douăzeci în Kârgâzstan și treizeci în România. Când ești o putere globală, faci afaceri globale, nu județene.

Care sunt totuși afacerile lui Joe Biden în România?

Ceea ce știm până acum este că fiul său, Hunter Biden, a fost consilier al lui Puiu Popoviciu, ginerele lui Ion Dincă, fost vice-prim-ministru al lui Ceușescu. De menţionat faptul că Popoviciu a fost anchetat şi găsit vinovat pentru anumite „afaceri” imobiliare și dat în urmărire internațională în urma neprezentării sale pentru a-și ispăși pedeapsa. Având în vedere că fiul lui Biden mai este implicat și în afaceri în domeniul energiei, s-ar putea să avem surprize și mai mari dacă avocatul lui Trump, cunoscutul Rudy Giuliani, continuă seria dezvăluirilor.

Această ipoteză se leagă și de răspunsul la întrebarea: „de ce aflăm abia acum despre afacerile lui Biden în România?”. Pentru că pur și simplu în aceste zile se duce o bătălie la nivel global între cele două mari partide ale SUA: Partidul Republican și Partidul Democat. Iar România este la mijloc. Va suferi oare ea din această postură? Deocamdată, putem răspunde printr-un simplu, dar foarte potrivit proverb: când se luptă elefanţii, suferă iarba.

Citește și:

Ziua Z pentru Guvernul Dăncilă. Moţiunea de cenzură, votată şi dezbătută astăzi

Mircea Cărtărescu, în cărţi pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe 2019


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.