Venezuela și PSD

-


În Venezuela situația este explozivă, iar acest lucru ar trebui să intereseze România. Desigur, măsurile luate în timpul guvernării PSD nu se pot compara cu cele luate de marxistul Maduro, dar există în acest stat sud-american un set de idei despre care parcă am mai auzit.

De exempu, multinaționalele nu sunt bune. Deloc! Mai ales băncile. De fapt, cam toți privații fură. Din acest motiv e mai bine să conducă statul. Totul! Ah, și există întotdeauna un Soroș. La ei a fost ceva mai simplu, se numește chiar Departamentul de Stat al SUA.

Dar stai așa, că și nouă ne era frică de el. Am auzit asta la Crin Antonescu: întrebat în 2012 dacă la prezidențiale s-ar teme mai mult de Mihai Răzvan Ungureanu sau de Sorin Oprescu, el a răspuns: „De Departamentul de Stat al Statelor Unite”. Avea dreptate: țapul ispășitor Soroș nu se născuse încă în imaginația politicienilor…

Revenind la Venezuela, politicile de stat în care tot ceea ce este străin este rău au demonstrat, evident, că nu dau rezultate. Zilele trecute a izbucnit chiar o revoltă militară, dejucată până la final. Cu greu. Nu-i nimic, vor mai fi. Foamea îi forțează pe venezueleni, inclusiv pe militari, să iasă în stradă: după revolta militară urmează proteste violente în capitală și marșuri planificate de opoziție la nivel național. Cam acesta ar fi contextul în care comunistul președinte al Venezuelei se zbate să supraviețuiască în fruntea statului.

Arestarea de acum câteva zile a 25 de membri ai gărzii naționale pentru că au încercat să organizeze o revoltă este și un semn clar că Maduro începe să piardă spirjinul armatei, cea care este considerată de multă vreme în Venezuela drept principala sursă de putere. Imediat după arestarea militarilor, proteste deosebit de violente au zguduit inclusiv cartierele muncitorești din capitala Venezuelei, adică tocmai acele zone care cândva erau susținătoarele ferme ale regimului lui Maduro. Muncitorii extrem de nemulțumiți au ridicat pe străzi baricade și le-au dat foc, forțele de securitate ale Venezuelei ripostând cu gaze lacrimogene pentru a-i risipi pe demnonstranții ce militează contra prețurilor tot mai mari și a salariilor din ce în ce mai mici.

Desigur, pentru orice politician comunist, acesta ar trebui să fie un semnal serios de alarmă: teoretic, comunistul care pierde sprijinul clasei muncitoare nu prea mai poate fi considerat politician. Ca să și glumim puțin, Maduro e acum un soi de deviațonist! Iar ca să glumim și mai mult, poate că mass-media de stânga din Europa ar trebui invitată în Venezuela ca să învețe ce înseamnă acela un regim cu adevărat „iliberal”. Iar cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, revolta militarilor și violențele de pe stradă vin înaintea unor marșuri pe care opoziția (da, totuși există așa ceva în Venezuela, însă e foarte firavă) vrea să le organizeze la nivel național, miercuri, împotriva președintelui Maduro.

Vorbeam la începutul acestui text de o asemnare cu România în privința problemelor pe care le are Venezuela, iar lucrurile nu se opresc doar la nivel politic. Din punct de vedere economic, Venezuela este o țară cu rezerve de petrol extrem de bogate, ce ar putea-o transforma peste noapte într-un fel de Arabie Saudită a Americii Latine. Însă nu se vrea: „afară cu străinii din țară” și „nu ne vindem țara” sunt sloganuri prea bine scandate de clasa politică din care provine Maduro. Vom exploata petrol singuri, prin forțele noastre! Bine, dar cum? Petrolul nu se mai extrage cu sculele de acum 60 de ani, industria petroliera modernă solicită tehnologii noi, pe care numai marile corporații din domeniu și le permit, lucru cu atât mai valabil cu cât vorbim în cazul Venezuelei de zăcăminte de petrol situate sub fundul mării.

Și iată cum ajungem la o altă asemănare cu România, și bănuiți cu toții că este vorba despre zăcămintele offshore ale țării noastre. Păi de ce să nu le exploatăm noi, de ce să chemăm străinii, nu mai bine construim noi în două zile la Frecăței o fabrică de platforme petroliere?

Și să nu ne oprim aici: dezastrul economic din Venezuela, hiperinflația care face ca moneda națională să nu valoreze aproape nimic, penuria de alimente, medicamente de bază și criminalitatea a determinat peste 3 milioane de venezueleni să părăsească țara, șocând tot continentul sud-american.

Cel mai probabil, acest continent a fost șocat așa cum Europa a fost și încă mai este șocată în privința milioanelor de români ce și-au luat lumea în cap din cauza PSD-ului. Dar să rămânem nițel la capitolul inflație: ce zicea liderul Tineretului Social Democrat din județul Arad? A, că „inflația nu se poate produce în România, în momentul de față, întrucât au crescut și salariile, iar drept urmare, nu există riscul ca produsele să rămană pe raft”. Deștept tânăr!

Oricum ar fi, evenimentele de săptămana aceasta din Venezuela au surprins analiștii de pretutindeni, care credeau că opoziția din această țara este prea fragmentată, iar societatea prea divizată pentru a lupta impreună pentru schimbare. O altă situație perfect asemănătoare cu cea a României! Pentru că știm că până la urmă este posibil să apară o mare revoltă și în România, dar nu știm când. Avem deocamdată o singură certitudine: mustața o să cadă în ambele state.

Citește și:

După 15 ani de absență, România are un reprezentant la Forumul Economic Mondial de la Davos

 

 

  


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.