Viitorul Europei de Est, între ruși și americani

-


Tratatul de la Aachen consfințește nu doar o legătură mai strânsă între cele două semnatare, Germania și Franța, ci și o repliere a Uniunii Europene în jurul celor două țări despre care putem afirma că reprezintă „viteza întâi a UE”. În acest context, este clar că puterea de influență a celor două state în cadrul țărilor din centrul și estul Europei – țări încadrate de acum înainte în „viteza a doua a UE” – este în rapidă descreștere. Se formează așadar sub ochii noștri un soi de vid de putere ce va fi în timp umplut de către SUA care au și forța și interesul pentru a face acest lucru.

Asta pentru că, la Washington, această zonă a Europei, dacă este controlată, poate fi un cap de pod ce poate deranja atât Rusia, cât și UE, singura problemă care se întrevede pentru aceste state fiind dată de capacitatea SUA de a investi rapid în zonă. Din acest punct de vedere, criza ucraineană este un beneficiu pentru România, deoarece mobilizează atenția americană în partea noastră a Europei.

Revenind la problemele legate de timp, este clar că Moscova încearcă să profite de această fereastră de oportunitate și forțează cât mai mult lucrurile atât în plan militar-informativ, dar mai ales politico-economic. Evenimentele din ultimele două săptămâni din politica internă a României, marcate de anumite scandaluri în viața unor „partide noi” sau „achiziția” în rândul acestor partide a unor urmași ai celor ce au realizat lovitura de stat din 1989 cu ajutor sovietic, ilustrează perfect faptul că în aceste zile Moscova dorește să preia inițiativa pe spațiul românesc. Rămâne de văzut și care va fi replica „autorităților” americane. Cu siguranță aceasta va exista, însă efectele ei se vor vedea în timp.

Criza ucraineană este un beneficiu pentru România, deoarece mobilizează atenția americană în partea noastră a Europei.

Cel mai probabil, pragmatismul american va bate palma tot cu un partid cu vechime, bine așezat în teritoriu, pe care, în cel mai bun caz, îl va obliga sa se reformeze măcar de ochii lumii.

Până una-alta să observăm și alte acțiuni ale Rusiei de a interveni cât mai direct în estul Europei. Şi putem vorbi despre faptul că Moscova dorește să înlocuiască Uniunea Europeană în rolul său de mediator pentru soluţionarea conflictelor din zona Balcanilor, în acelaşi fel cum încearcă să înlocuiască rolul de mediator al SUA în Orientul Mijlociu. Astfel, cu o zi înainte de vizita sa la Belgrad de la sfârșitul anului trecut, preşedintele Vladimir Putin şi-a arătat nemulţumirea față de schimbarea numelui Macedoniei şi a acuzat „SUA şi anumite ţări occidentale” de faptul că „destabilizează” zona. În același timp, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe a arătat „dorinţa SUA de a conduce ţările balcanice către integrarea lor în NATO cât mai curând posibil, îndepărtând astfel orice influenţă a Rusiei din regiune. Moscova vrea să arate că acest lucru nu este tocmai ceea ce îşi doresc cetățenii din regiune”. Analizând deci vizita preşedintelui Rusiei la Belgrad şi ascultându-i ideile, am putea avansa concluzia că ciocnirea din Balcani dintre Occident şi Rusia se schimbă atât în felul cum se produce, dar şi în intensitate, acest fapt fiind valabil pentru întreg estul Europei.

Astfel, în ultimul deceniu, Rusia şi-a apărat mereu prezenţa economică şi culturală din zonă, dar niciodată nu a contestat supremaţia NATO sau a UE. Acum iată că abordarea s-a schimbat. Iar ambiţiile Rusiei nu par a fi nerealiste, deși Balcanii sunt considerați parte integrantă din Occident. Grecia, Bulgaria, România, Muntenegru, Croaţia, Albania, sunt toate state membre NATO, iar Macedonia este pe drumul spre integrare. Mai mult, statele amintite mai sus fie sunt membre ale Uniunii Europene, fie aspiră la această calitate, UE fiind fără tăgadă primul partener comercial al regiunii, cel mai mare investitor şi, din păcate, destinaţia principală a celor ce emigrează din statele balcanice. Ei bine, în semnarea tratatului de la Aachen, Rusia a simţit o vulnerabilitate esenţială în poziţia din Balcani și din estul Europei a UE. Și cu siguranță că bănuia de ceva vreme că se va ajunge aici! Se pregătește așadar să capete o influență sporită în zonă, până vor „debarca” americanii.

Timpul este favorabil unui asemenea demers al Moscovei: în majoritatea țărilor din regiune au loc proteste antiguvernamentale la scară largă. Oamenii sunt foarte nemulţumiţi şi furioşi, iar tensiunile etnice sunt în creştere. Creşterea economiei este lentă în aproape toate țările, sărăcia fiind larg răspândită. Depopularea zonei este dramatică: 7 milioane de români au emigrat din țara lor, peste 40 la sută dintre oamenii născuţi în Bosnia-Herţegovina au plecat din ţară, aproximativ 40 la sută dintre cei născuţi în Albania şi în jur de 25 la sută dintre cei născuţi în Macedonia au urmat aceeaşi cale a emigrării.

Ce este deci de făcut? Mai nimic. Cheia viitorului Europei de Est se află la Washington și este o chestiune de timp până când americanii vor prelua zona din mâinile UE și ale Rusiei. Dar oare vom reuși să mai rezistăm până atunci?

Citește și:

Lovitură din partea CCR pentru Dragnea și Tăriceanu! Adio, caziere albite!

Criză în Venezuela. Grupul de la Lima se opune intervenției militare


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.